Ce faci când afli de datoriile lui din jocuri de noroc? În primele zile, nimic mare și nimic definitiv. Nu plătești totul dintr-odată, nu hotărăști despărțirea în prima noapte și nu stoarci de la el mărturisirea completă. Ai două lucruri de făcut: să nu-l lași singur cu rușinea și cu gândul la bani, pentru că acolo pândește recăderea, și să nu rămâi tu singură cu frica.
De ce tocmai acestea? Studiile despre jucători și familiile lor arată că rușinea lui, rana ta și grija pentru bani se leagă între ele mai strâns decât pare.
Poate a fost un mesaj despre o rată întârziată. Poate un extras de cont cu zeci de plăți mici, făcute la ore la care credeai că doarme. Într-o clipă, cifrele îți rescriu ultimele luni: fiecare cină liniștită, fiecare „am avut o zi grea”. Iar întrebarea care doare cel mai tare nu e cât datorează. E cum a putut să ascundă.
Nu ești singura care simte așa. O cercetătoare din Finlanda a citit mesajele scrise de 40 de parteneri de jucători pe un forum de discuții. Descoperirea jocului și a datoriilor aducea rușine, teama de a fi judecați de ceilalți și o neîncredere greu de stins. Mulți dintre ei au luat banii casei în mână, ca să oprească alte datorii. Și au trăit sentimente amestecate: unii voiau să-i mai dea familiei o șansă, alții, cu gândul la copii, au ales divorțul (Järvinen-Tassopoulos, 2020).
În Australia, o echipă a stat de vorbă pe îndelete cu 18 parteneri și foști parteneri ai unor oameni care jucau. Pierderile de bani erau mari, dar la fel de grele s-au dovedit minciunile și ascunderea. Ele au adus suferință, trădare și pierderea încrederii, iar unora le-au zdruncinat felul în care se vedeau pe ei înșiși (Holdsworth et al., 2013). De aceea, în primele zile, minciuna te poate durea cel puțin la fel de mult ca suma.
Un sondaj cu peste 5.000 de oameni din Australia și Noua Zeelandă a pus față în față pagubele trăite de jucători și de soții lor. Numărul total de pagube a ieșit asemănător, dar locul în care lovea jocul era altul. Soții și soțiile purtau mai ales răni emoționale și de cuplu: spuneau de cinci până la șase ori mai des că jocul a adus certuri, tensiune sau despărțirea. Jucătorii aveau mai des urmări grave asupra sănătății, inclusiv tentative de sinucidere (Jeffrey et al., 2019). Fiecare suferă, așadar, în alt loc. O recenzie a 121 de studii adaugă că un singur jucător afectează în medie șase oameni și că jucătorul și cei apropiați nu văd mereu pagubele la fel (Dowling et al., 2025a).
Acum, să trecem de partea cealaltă a mesei. Ce se petrece în el când secretul iese la iveală?
Cercetători australieni au intervievat 44 de oameni cu probleme de joc. Rușinea profundă a apărut la aproape toți și se adâncea după recăderi. Secretul era principala lor apărare, iar teama de a fi priviți drept „jucători” îi oprea să vorbească și să ceară ajutor (Hing et al., 2016). De aici vine o parte din minciunile care te dor acum: pentru el, tăcerea a fost un scut împotriva rușinii.
O echipă din Marea Britanie a citit mesajele lăsate de jucători pe forumuri de sprijin online și a descoperit un tipar care se repetă. Jocul începe, problemele se ascund, vine o criză, apoi dezvăluirea, apoi, uneori, o nouă cădere și abia după aceea refacerea. Perioadele de recădere erau cele în care rușinea și suferința urcau cel mai sus (Penfold et al., 2024). Dezvăluirea nu e deci sfârșitul poveștii. E mijlocul ei.
De ce primele săptămâni sunt cele mai fragile
Datoria nu stă doar în acte. Stă și în mintea lui. Un studiu cu 309 jucători din Australia a măsurat grija de a nu putea plăti datoriile. Această grijă explica o parte din legătura dintre problemele de joc și suferința psihică, depresia și efectele asupra familiei (Swanton și Gainsbury, 2020).
Grija pentru bani are un drum scurt spre joc. David Hodgins și Nady el-Guebaly au urmărit timp de un an 101 oameni care tocmai se opriseră din jucat. Doar 8% n-au mai jucat deloc în tot acel an. Cele mai multe recăderi veneau seara, când omul era singur și se gândea la bani. Surpriza a fost că, înainte de joc, starea lor era la fel de des bună ca rea. Motivul invocat cel mai des, mai ales la recăderile mari, era gândul la câștig și nevoia de a face rost de bani (Hodgins și el-Guebaly, 2004). Cu o datorie mare pe umeri, ideea că un câștig mare ar rezolva tot poate suna foarte convingător.
Pentru tine, de aici iese o concluzie practică. Seara în care el rămâne singur, cu telefonul și cu scadențele în minte, e momentul în care recăderile vin cel mai des. O zi bună nu e o garanție. Iar promisiunea făcută cu lacrimi în ochi poate fi sinceră și totuși să nu țină până joi seara.
Datoria și rușinea mai au o legătură, mai gravă. O recenzie a 20 de studii calitative le-a găsit drept cele două fire principale care leagă jocul de gândurile de sinucidere (Marionneau și Nikkinen, 2022). Nu e un motiv de panică. E un motiv să-l întrebi deschis, calm, dacă s-a gândit să-și facă rău; despre semnele de care să ții cont și cum pui întrebarea am scris separat. Dacă îți răspunde că da, un specialist îl poate ajuta, iar tu nu trebuie să duci singură povara aceasta.
Ce îl ține, totuși, departe de joc? Într-o serie de discuții de grup cu jucători, familii și terapeuți, cercetătorii au găsit câteva lucruri care trag omul înapoi de la recădere. Printre ele: vigilența, hotărârea de a se schimba, sprijinul celor apropiați, amintirea limpede a răului făcut de joc și mijloacele prin care își mută gândul în altă parte (Oakes et al., 2012). Pe lista aceasta ești și tu.
Doar că sprijinul nu înseamnă să stingi tot focul cu banii tăi. Familiile folosesc des strategii legate de bani, dar foarte puține studii au verificat dacă acestea reduc jocul (Dowling et al., 2025b). Ce s-a testat riguros e altceva: felul în care familia vorbește cu el.
Metoda se numește CRAFT și a fost creată de Robert Meyers și Jane Ellen Smith pentru familiile oamenilor care nu vor încă să se trateze. Ideea ei e că familia are mai multă influență decât crede și că această influență se poate învăța. Într-un studiu cu 130 de membri ai familiei unor oameni care beau, CRAFT a adus la tratament 64% dintre cei care refuzau ajutorul. Metoda bazată pe grupurile de sprijin pentru familie a reușit la 13%, iar confruntarea familială, la 30%. Surprinzător, 70% dintre familiile pregătite pentru confruntare au renunțat până la urmă să o facă. Părinții au reușit mai des decât soții și soțiile (Miller et al., 1999).
Pentru jocurile de noroc, echipa lui Hodgins a dat unor familii un manual bazat pe CRAFT. Cei 186 de participanți, mai ales femei, multe dintre ele soții, au raportat după aceea mai puține zile de joc la omul de lângă ei. Numărul celor care au ajuns la tratament nu a crescut însă, iar autorii au tras concluzia că familiile au nevoie de mai multă îndrumare decât poate da o carte (Hodgins et al., 2007).
Tradus în primele săptămâni, asta înseamnă câteva gesturi simple. Nu porți discuția despre datorii seara târziu sau când el e furios. Spui ce vezi și ce simți, fără să judeci ce fel de om e. Observi și apreciezi zilele în care e sincer și nu joacă. Lași urmările jocului să ajungă la el, în loc să le acoperi. Despre cuvintele potrivite găsești mai mult în articolul despre cum vorbești cu soțul care joacă.
Și ai grijă de propria rușine. Recenzia celor 121 de studii arată că familiile ajung rar la ajutor, mai ales pentru că nu știu că există ajutor și pentru că le e rușine. Programele online, de intensitate mică, pot ajunge la cei care altfel n-ar primi niciun sprijin (Dowling et al., 2025b). Ca să-l poți ajuta pe el, ai nevoie mai întâi să știi ce faci, iar asta se învață.
Întrebări frecvente despre datoriile din jocuri de noroc
De ce mi-a ascuns datoriile din jocuri de noroc atâta timp?
Mulți jucători se tem că vor fi priviți cu dispreț dacă spun adevărul, așa că amână mărturisirea până când o criză îi obligă. Ascunsul vorbește mai mult despre frica lui de judecată decât despre ce simte pentru tine.
După ce a recunoscut tot, se mai poate întâmpla să joace iar?
Da, și se întâmplă des. În studiul lui Hodgins și el-Guebaly, peste nouă din zece oameni care se opriseră au jucat din nou cel puțin o dată în anul următor. O recădere arată unde a cedat planul și ce trebuie schimbat, nu că efortul a fost inutil.
E bine să plătim noi datoriile lui ca să scape de stres?
Cercetarea nu a măsurat direct ce se întâmplă atunci când familia achită tot. Știm însă că recăderile pornesc des de la gândul la bani și la câștig, așa că grija pentru datorii trebuie lucrată împreună cu el, nu ștearsă peste noapte de altcineva.
Poate familia să-l ajute să ajungă la tratament?
Familia nu îl poate obliga, dar îl poate influența. La alcool, felul în care cei apropiați au învățat prin CRAFT să vorbească și să răsplătească zilele bune a dus mai mulți oameni la tratament decât confruntarea. La jocurile de noroc, aceeași metodă a redus zilele de joc, chiar dacă nu a crescut numărul celor care au început un tratament.
Ce ți-a fost cel mai greu în zilele de după ce ai aflat: suma, minciuna sau frica de ce urmează?
Dacă vrei să înveți, pas cu pas, cum să-i vorbești în săptămânile acestea fragile, programul pentru familiile celor care joacă te poate însoți de la prima discuție.
Bibliografie
- Dowling, N. A., Hawker, C. O., Merkouris, S. S., Rodda, S. N., & Hodgins, D. C. (2025a). Addressing gambling harm to affected others: A scoping review (Part I: Prevalence, socio-demographic profiles, gambling profiles, and harm). Clinical Psychology Review, 116, 102542. https://doi.org/10.1016/j.cpr.2025.102542
- Dowling, N. A., Hawker, C. O., Merkouris, S. S., Rodda, S. N., & Hodgins, D. C. (2025b). Addressing gambling harm to affected others: A scoping review (Part II: Coping, assessment and treatment). Clinical Psychology Review, 116, 102543. https://doi.org/10.1016/j.cpr.2025.102543
- Hing, N., Nuske, E., Gainsbury, S. M., & Russell, A. M. T. (2016). Perceived stigma and self-stigma of problem gambling: Perspectives of people with gambling problems. International Gambling Studies, 16(1), 31–48. https://doi.org/10.1080/14459795.2015.1092566
- Hodgins, D. C., & el-Guebaly, N. (2004). Retrospective and prospective reports of precipitants to relapse in pathological gambling. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 72(1), 72–80. https://doi.org/10.1037/0022-006X.72.1.72
- Hodgins, D. C., Toneatto, T., Makarchuk, K., Skinner, W., & Vincent, S. (2007). Minimal treatment approaches for concerned significant others of problem gamblers: A randomized controlled trial. Journal of Gambling Studies, 23(2), 215–230. https://doi.org/10.1007/s10899-006-9052-2
- Holdsworth, L., Nuske, E., Tiyce, M., & Hing, N. (2013). Impacts of gambling problems on partners: Partners’ interpretations. Asian Journal of Gambling Issues and Public Health, 3, 11. https://doi.org/10.1186/2195-3007-3-11
- Järvinen-Tassopoulos, J. (2020). The impact of problem gambling: Are there enough services available for families with children? Public Health, 184, 28–32. https://doi.org/10.1016/j.puhe.2020.03.020
- Jeffrey, L., Browne, M., Rawat, V., Langham, E., Li, E., & Rockloff, M. (2019). Til debt do us part: Comparing gambling harms between gamblers and their spouses. Journal of Gambling Studies, 35(3), 1015–1034. https://doi.org/10.1007/s10899-019-09826-3
- Marionneau, V., & Nikkinen, J. (2022). Gambling-related suicides and suicidality: A systematic review of qualitative evidence. Frontiers in Psychiatry, 13, 980303. https://doi.org/10.3389/fpsyt.2022.980303
- Miller, W. R., Meyers, R. J., & Tonigan, J. S. (1999). Engaging the unmotivated in treatment for alcohol problems: A comparison of three strategies for intervention through family members. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 67(5), 688–697. https://doi.org/10.1037/0022-006X.67.5.688
- Oakes, J., Pols, R., Battersby, M., Lawn, S., Pulvirenti, M., & Smith, D. (2012). A focus group study of predictors of relapse in electronic gaming machine problem gambling, part 2: Factors that „pull” the gambler away from relapse. Journal of Gambling Studies, 28(3), 465–479. https://doi.org/10.1007/s10899-011-9267-8
- Penfold, K., Nicklin, L. L., Chadwick, D., & Lloyd, J. (2024). Gambling harms, stigmatisation and discrimination: A qualitative naturalistic forum analysis. PLOS ONE, 19(12), e0315377. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0315377
- Swanton, T. B., & Gainsbury, S. M. (2020). Debt stress partly explains the relationship between problem gambling and comorbid mental health problems. Social Science & Medicine, 265, 113476. https://doi.org/10.1016/j.socscimed.2020.113476










