Ketamina ajunge în locuri care n-au nicio legătură între ele. La spital, anestezistul o folosește ca să adoarmă un copil înainte de operație. La psihiatru, un om care a luat trei antidepresive fără folos primește un spray în nas și stă apoi două ore într-un fotoliu, cu o asistentă lângă el. Și în club, la patru dimineața, cineva stă rezemat de perete și nu mai știe unde se află.

Poate ai auzit de ea la știri. Poate ai încercat-o. Sau poate ai găsit o pungă cu praf alb în buzunarul copilului tău și acum cauți pe internet, cu inima cât un purice.

Ketamina a fost creată ca anestezic și se folosește și azi, la urgențe, la copii și la veterinar. Medicii țin la ea pentru că nu oprește respirația la fel de ușor ca alte anestezice. Are un efect numit disociere: omul se simte desprins de corpul lui și de tot ce e în jur. Pe masa de operație, exact asta vrei. În afara spitalului, tocmai starea asta o caută oamenii. Și tot din cauza ei ajung să se rănească.

Ce au demonstrat studiile despre ketamină și depresie

Cercetătorii au dat peste un lucru la care nu se așteptau. Primul studiu controlat a fost mic, cu doar șapte oameni cu depresie majoră. Fiecare a primit, în zile diferite, fie ketamină, fie o soluție fără substanță activă, fără să știe ce primește. După ketamină, simptomele depresiei au scăzut clar în trei zile. După soluția falsă, nu s-a schimbat nimic (Berman et al., 2000).

Un studiu mai mare a venit de la Institutul Național de Sănătate Mintală din Statele Unite. Au participat optsprezece oameni cu depresie care nu răspunsese la mai multe tratamente. Starea lor s-a îmbunătățit în mai puțin de două ore de la perfuzie. A doua zi, 71% dintre cei care primiseră ketamină răspundeau la tratament, iar la 29% simptomele aproape dispăruseră. Doar că efectul nu ținea mult: după o săptămână, numai unul din trei se simțea încă bine (Zarate et al., 2006). Antidepresivele obișnuite au nevoie de câteva săptămâni ca să lucreze. Aici, efectul venea în câteva ore, dar se și ducea repede.

Au urmat mulți ani de cercetări, iar unul dintre rezultate e esketamina, o formă înrudită a aceleiași substanțe, sub formă de spray nazal. Agenția Europeană a Medicamentului a aprobat esketamina pentru adulții cu depresie majoră care nu răspunde la tratament, adică pentru cei care au încercat, în episodul de acum, cel puțin două antidepresive diferite și nu le-a mers niciunul (European Medicines Agency, 2019). Spray-ul se dă mereu împreună cu un antidepresiv în tablete. Și, lucrul cel mai important, nu îl iei acasă. Îl primești doar la clinică sau la cabinetul medicului, cu tensiunea măsurată înainte și după, și pleci abia când ți-au trecut efectele.

Un studiu făcut în 39 de centre medicale a arătat că oamenii care au primit esketamină și un antidepresiv nou s-au simțit mai bine decât cei care au primit același antidepresiv și un spray fără substanță activă (Popova et al., 2019). Diferența a fost reală, dar mică. Senzația de desprindere, greața, amețeala și gustul ciudat în gură au apărut mai des la cei cu esketamină. De obicei treceau în mai puțin de două ore.

Un alt studiu, publicat în New England Journal of Medicine, a comparat esketamina cu un tratament folosit des în depresia greu de tratat. După opt săptămâni, depresia se retrăsese aproape de tot la mai mulți pacienți cu esketamină: cam la unul din patru, față de unul din șase la celălalt tratament (Reif et al., 2023). Pentru oameni care încercaseră deja multe, e un rezultat bun. Numai că, privită invers, cifra arată că la trei din patru pacienți depresia a rămas și cu esketamină.

Mai e o întrebare pe care și-o pun mulți: dacă merge, trebuie luată toată viața? Un studiu a urmărit oameni care se simțiseră bine după câteva luni de esketamină. O parte au continuat tratamentul, iar celorlalți li s-a dat, fără să știe, un spray fără substanță activă. Dintre cei care continuaseră, depresia a revenit la 27%. Dintre cei care renunțaseră, la 45% (Daly et al., 2019). Adică esketamina nu „resetează” creierul o dată pentru totdeauna. E un tratament de lungă durată, cu ședințe repetate, cu un medic care urmărește ce se întâmplă.

Pentru o parte dintre oamenii cu depresie grea, la care nimic altceva n-a mers, esketamina e o șansă reală și lucrează repede. Nu merge la toată lumea. Tratamentul îl face un psihiatru, care te evaluează înainte, stă cu ochii pe tine în timpul ședinței și hotărăște dacă are rost să continuați. Poate ai văzut și clinici care vând perfuzii cu ketamină „pentru resetarea creierului” sau pentru orice fel de tristețe. Studiile s-au făcut pe oameni aleși cu grijă, cu medici lângă ei. Ce se face în afara acestor condiții e altă poveste.

Iar ce ajută la spital, în cantități măsurate, nu spune nimic despre ce face aceeași substanță trasă pe nas într-un club, în cantități pe care nu le știe nimeni, amestecată cu altele. Am scris despre aceeași capcană și în articolul despre moda microdozării: un titlu despre un studiu promițător devine ușor, în mintea cuiva, voie să încerce singur.

Ce se întâmplă cu ketamina în cluburi

La petreceri, ketamina circulă de obicei ca praf alb și are tot felul de porecle. Oamenii o iau ca să plutească, ca să audă muzica altfel, ca să uite de griji. La cantități mai mari, desprinderea devine atât de puternică încât omul nu-și mai simte corpul, nu mai poate vorbi sau merge și nu mai înțelege ce se petrece în jur. Cei care o iau îi spun „k-hole”. Din afară, vezi un om căzut, cu privirea goală, care nu răspunde. Pe dinăuntru poate fi confuzie, panică sau convingerea că moare. Tot timpul ăsta, corpul lui e fără apărare în fața unei mașini, a unei scări, a apei sau a cuiva care vrea să profite de el.

Primul pericol e și cel mai la vedere: accidentele. Ketamina amorțește durerea și strică echilibrul, așa că omul cade, se lovește și nu-și dă seama cât de grav s-a rănit. Cine se urcă la volan după ce a luat ketamină se joacă cu viața lui și a altora.

Al doilea pericol e amestecul, mai ales cu alcoolul. Amândouă încetinesc creierul. Împreună pot duce la vărsături când omul abia mai e conștient, la sufocare și la o respirație tot mai slabă. În Taiwan, o echipă de cercetători a analizat, pe o perioadă de șapte ani, toate decesele în care s-a găsit ketamină în sânge. Cel mai des, ketamina fusese luată cu alcool, iar combinația asta apărea în aproape jumătate dintre morțile prin intoxicație sau în accidentele rutiere (Wei et al., 2025). Într-unul dintre grupurile analizate, oamenii aveau în sânge foarte puțină ketamină, dar aproape toți luaseră și alte substanțe, iar printre ei morțile prin accident erau mai frecvente. Cantitatea mică nu i-a apărat.

Ketamina crește tensiunea și pulsul, deci e periculoasă pentru cine are probleme cu inima sau tensiune mare. La cine a avut episoade psihotice sau are tulburare bipolară, desprinderea de realitate poate porni stări greu de oprit. Iar dacă iei medicamente pentru depresie, anxietate sau somn, nimeni nu-ți poate garanta că amestecul cu ketamină e sigur.

Ce face ketamina în timp: memoria și vezica

Mulți cred că ketamina nu dă dependență, fiindcă nu seamănă cu heroina sau cu alcoolul. Celia Morgan și Valerie Curran, de la University College London, au strâns tot ce se știa despre efectele ei, iar ce au găsit e destul de limpede. Mulți dintre cei care o iau des se tem că au devenit dependenți și spun că au încercat să se lase, fără succes (Morgan & Curran, 2012). Consumul zilnic duce la probleme de memorie: și cea de scurtă durată, cu care ții minte un număr de telefon cât îl formezi, și cea a lucrurilor petrecute de la o zi la alta. La un student sau la cineva care muncește, asta se vede repede.

Aceeași echipă a urmărit un an întreg 150 de oameni: unii luau ketamină des, alții rar, alții se lăsaseră, iar alții nu consumaseră niciodată droguri. Problemele de memorie au apărut mai ales la cei care o luau des. Cu cât crescuse consumul lor în acel an, cu atât se descurcau mai prost la probele de memorie. Tot la ei apăreau mai des senzația de desprindere de sine și convingeri ciudate, fără legătură cu realitatea. Și încă un lucru care dă de gândit: după douăsprezece luni, scorurile de depresie crescuseră atât la cei care o luau des, cât și la cei care se lăsaseră (Morgan et al., 2010). Aceeași substanță care, la spital, ridică pentru o vreme starea unui om deprimat poate, luată la întâmplare și des, să-l lase mai trist decât era. Dependența nu arată la fel la toate substanțele, dar mecanismul de bază seamănă, și l-am descris în articolul despre ce se întâmplă de fapt în mintea omului care nu se poate opri.

Efectul la care se așteaptă cei mai puțini apare la vezica urinară. Medicii îi spun cistită asociată ketaminei. Un grup de urologi a descris-o pe larg la nouă oameni care luau ketamină zilnic. Toți aveau dureri mari la urinare, mergeau foarte des la toaletă, nu se puteau abține și vedeau sânge în urină. Analizele de urină nu arătau nicio bacterie. Nu era o infecție, deși semăna leit cu una. La cistoscopie, peretele vezicii era plin de răni (Shahani et al., 2007).

Ketamina și ce rămâne din ea după ce trece prin corp irită peretele vezicii, iar dacă se repetă, îl rănesc. O analiză care a adunat datele a aproape cinci mii de pacienți a găsit mereu aceleași plângeri: omul simte nevoia să urineze foarte des, nu mai poate să aștepte și îl doare deasupra pubisului. La mulți, vezica ajunsese să țină mult mai puțin decât ține în mod normal. La aproape o treime, problemele urcaseră spre rinichi. Tratamentele au fost diferite, de la pastile până la operații, dar la toți a fost nevoie de același lucru ca să se vadă o îmbunătățire: oprirea ketaminei (Chan et al., 2022).

În cazurile grave, cercetătorii care au urmărit pacienții operați au văzut că nu mai ajută decât o operație mare, uneori cu scoaterea vezicii. Dintre cei 875 de pacienți din studiile adunate, cam unul din cinci ajunsese pe masa de operație. Între cei operați și cei care au scăpat fără operație, diferența de consum era, în medie, de doar un an. Autorii cred că de la primele simptome până la o vezică distrusă pot trece doar câteva luni (Vizgan et al., 2023). Prinsă devreme, problema se poate opri, cu o condiție fără de care nimic nu merge: renunțarea la ketamină. Dacă tu iei ketamină și ai început să mergi des la toaletă, te doare sau vezi sânge în urină, du-te la urolog și spune-i deschis ce iei. Nu e acolo să te judece. Fără informația asta, te poate trata luni la rând pentru o „infecție” care nu e infecție.

Când să te îngrijorezi și unde ceri ajutor

Dacă ești părinte, partener sau prieten, semnele pot fi discrete. Merge la toaletă mult mai des decât înainte, și noaptea, și se plânge de dureri de burtă pe care le pune pe seama mâncării. Sunt seri din care nu-și amintește mare lucru. Pare adormit sau „dus” fără motiv și uneori nici nu te aude. Uită, pierde lucruri, lipsește de la facultate sau de la serviciu. Banii se termină repede, iar prietenii noi vin din aceleași locuri de petrecere. Luat separat, niciunul dintre semnele astea nu înseamnă ketamină. Dacă se adună și se repetă, e cazul să vorbiți. Poate ai citit și despre cocaina de weekend și recunoști povestea: „iau doar la petreceri” e, de multe ori, abia începutul.

Discuția merge mai bine când ești calm și vorbești despre ce ai văzut, fără etichete. „Am văzut că mergi la baie de zece ori pe noapte și m-am speriat” deschide o ușă. „Știu că te droghezi” o trântește. Alege un moment în care niciunul dintre voi nu e obosit sau furios și nu te aștepta să rezolvi totul dintr-o singură seară. Uneori prima discuție doar arată că ai observat și că nu pleci nicăieri.

Ai grijă și de tine. Părinții și partenerii ajung ușor să nu mai doarmă, să verifice buzunare și telefoane, să trăiască după programul celuilalt. Am scris despre asta în articolul despre grija care devine boala ta. Nu-l poți feri de toate, iar dacă te epuizezi, nu mai poți fi lângă el nici când chiar are nevoie.

Ajutor găsești în mai multe locuri. Agenția Națională Antidrog are, în fiecare județ și în București, centre de prevenire, evaluare și consiliere antidrog, unde pot merge gratuit atât cei care consumă, cât și familiile lor. Un psiholog care lucrează cu dependențele te poate ajuta să înțelegi ce se întâmplă și ce pași să faci, chiar dacă omul drag nu e încă gata să vină. Pentru vezică mergi la urolog. Pentru depresie, la psihiatru, care poate discuta cu tine și despre esketamină, dacă e cazul.

Dacă cineva e inconștient, nu răspunde când îl strigi, respiră greu, varsă în timp ce e amețit, face convulsii sau îl doare în piept, chemi imediat ajutor medical de urgență. Îl întorci pe o parte, ca să nu se înece, și rămâi lângă el. Spune-le medicilor ce a luat. Nu e momentul să-ți fie rușine.

Mai e și partea legală. În România, ketamina e o substanță controlată prin Legea nr. 339/2005, iar Legea nr. 143/2000 pedepsește deținerea ei fără drept, chiar și pentru consum propriu. Ketamina folosită la spital și esketamina prescrisă de psihiatru sunt legale. Cea cumpărată pentru petrecere, nu. Legile se mai schimbă, așa că, dacă ai o problemă concretă, verifică forma de acum cu un avocat.

Ketamina e o substanță puternică, de folos în mâna medicului și periculoasă în afara spitalului. Studiile despre depresie sunt reale și dau speranță unor oameni care au încercat aproape tot. Studiile despre memorie și despre vezică sunt la fel de reale. Diferența o face locul în care e luată: la clinică, sub ochii unui medic, sau într-un club, la întâmplare.

Bibliografie

1. Berman, R. M., Cappiello, A., Anand, A., Oren, D. A., Heninger, G. R., Charney, D. S., & Krystal, J. H. (2000). Antidepressant effects of ketamine in depressed patients. Biological Psychiatry, 47(4), 351–354. https://doi.org/10.1016/S0006-3223(99)00230-9
2. Chan, E. O. T., Chan, V. W. S., Tang, T. S. T., Cheung, V., Wong, M. C. S., Yee, C. H., Ng, C. F., & Teoh, J. Y. C. (2022). Systematic review and meta-analysis of ketamine-associated uropathy. Hong Kong Medical Journal, 28(6), 466–474. https://doi.org/10.12809/hkmj209194
3. Daly, E. J., Trivedi, M. H., Janik, A., Li, H., Zhang, Y., Li, X., Lane, R., Lim, P., Duca, A. R., Hough, D., Thase, M. E., Zajecka, J., Winokur, A., Divacka, I., Fagiolini, A., Cubala, W. J., Bitter, I., Blier, P., Shelton, R. C., . . . Singh, J. B. (2019). Efficacy of esketamine nasal spray plus oral antidepressant treatment for relapse prevention in patients with treatment-resistant depression: A randomized clinical trial. JAMA Psychiatry, 76(9), 893–903. https://doi.org/10.1001/jamapsychiatry.2019.1189
4. European Medicines Agency. (2019). Spravato (esketamine): European public assessment report. https://www.ema.europa.eu/en/medicines/human/EPAR/spravato
5. Morgan, C. J. A., & Curran, H. V. (2012). Ketamine use: A review. Addiction, 107(1), 27–38. https://doi.org/10.1111/j.1360-0443.2011.03576.x
6. Morgan, C. J. A., Muetzelfeldt, L., & Curran, H. V. (2010). Consequences of chronic ketamine self-administration upon neurocognitive function and psychological wellbeing: A 1-year longitudinal study. Addiction, 105(1), 121–133. https://doi.org/10.1111/j.1360-0443.2009.02761.x
7. Popova, V., Daly, E. J., Trivedi, M., Cooper, K., Lane, R., Lim, P., Mazzucco, C., Hough, D., Thase, M. E., Shelton, R. C., Molero, P., Vieta, E., Bajbouj, M., Manji, H., Drevets, W. C., & Singh, J. B. (2019). Efficacy and safety of flexibly dosed esketamine nasal spray combined with a newly initiated oral antidepressant in treatment-resistant depression: A randomized double-blind active-controlled study. American Journal of Psychiatry, 176(6), 428–438. https://doi.org/10.1176/appi.ajp.2019.19020172
8. Reif, A., Bitter, I., Buyze, J., Cebulla, K., Frey, R., Fu, D. J., Ito, T., Kambarov, Y., Llorca, P. M., Oliveira-Maia, A. J., Messer, T., Mulhern-Haughey, S., Rive, B., von Holt, C., Young, A. H., Godinov, Y., & ESCAPE-TRD Investigators. (2023). Esketamine nasal spray versus quetiapine for treatment-resistant depression. New England Journal of Medicine, 389(14), 1298–1309. https://doi.org/10.1056/NEJMoa2304145
9. Shahani, R., Streutker, C., Dickson, B., & Stewart, R. J. (2007). Ketamine-associated ulcerative cystitis: A new clinical entity. Urology, 69(5), 810–812. https://doi.org/10.1016/j.urology.2007.01.038
10. Vizgan, G., Huamán, M., Rychik, K., Edeson, M., & Blaivas, J. G. (2023). Ketamine-induced uropathy: A narrative systemic review of surgical outcomes of reconstructive surgery. BJUI Compass, 4(4), 377–384. https://doi.org/10.1002/bco2.239
11. Wei, S. Y., Su, C. C., Hu, H. Y., & Pan, C. H. (2025). Using cluster analysis to investigate consumption patterns in cases positive to ketamine: A national 7-year study. Naunyn-Schmiedeberg’s Archives of Pharmacology, 398(8), 11065–11071. https://doi.org/10.1007/s00210-025-04019-9
12. Zarate, C. A., Singh, J. B., Carlson, P. J., Brutsche, N. E., Ameli, R., Luckenbaugh, D. A., Charney, D. S., & Manji, H. K. (2006). A randomized trial of an N-methyl-D-aspartate antagonist in treatment-resistant major depression. Archives of General Psychiatry, 63(8), 856–864. https://doi.org/10.1001/archpsyc.63.8.856

Dacă ai ajuns aici cu un nod în stomac, ce ai observat, concret, la tine sau la omul drag și cu cine ai putea vorbi despre asta săptămâna aceasta?

Dacă vrei să lucrăm împreună, ne putem vedea online, oriunde te-ai afla, sau în cabinet, pe Str. Grigore Ionescu nr. 65, sector 2, București. Mă poți suna la 0732 259 850. Dacă nu răspund, lasă-mi un mesaj pe WhatsApp, la același număr. Pe e-mail răspund mai greu, pentru că adresa e folosită mai ales pentru cursuri și mesajele se pot pierde printre celelalte.