Dacă ai căutat „ayahuasca”, probabil ai dat peste două feluri de povești. Unele spun că o singură noapte într-o ceremonie a făcut cât zece ani de terapie. Altele vorbesc despre oameni care s-au întors acasă speriați, confuzi, altfel decât au plecat. Adevărul e mai puțin spectaculos decât amândouă și merită spus pe îndelete, fără reclamă și fără sperietori.

Ayahuasca e o băutură tradițională din Amazonia, făcută din două plante. Prima e o liană groasă, Banisteriopsis caapi, care conține niște substanțe numite harmine. A doua e un arbust, de obicei Psychotria viridis, ale cărui frunze conțin DMT (dimetiltriptamină), substanța care produce viziunile. Luat singur pe gură, DMT-ul e distrus repede de o enzimă din organism, monoaminoxidaza. Liana blochează tocmai această enzimă. Niciuna dintre plante nu face mare lucru de una singură; împreună, deschid ușa. Reține acest detaliu, pentru că de el depind și unele dintre cele mai serioase riscuri.

Pentru popoarele din Amazonia, ayahuasca nu e un drog de weekend. Face parte dintr-o tradiție veche, cu reguli stricte de mâncare înainte și după, cu cântece, cu un bătrân al comunității care își cunoaște oamenii de ani de zile. În Brazilia, câteva biserici au făcut din ea un sacrament. În ultimii douăzeci de ani însă, ayahuasca a ieșit din pădure. Se fac ceremonii în Europa, în case închiriate și în pensiuni, iar căutările de tipul „ayahuasca România” arată că mulți vor să știe dacă se poate și aici.

Experiența durează câteva ore. Începe adesea cu greață și vărsături, pe care participanții le numesc „purgă” și le privesc ca pe o curățare. Urmează imagini cu ochii închiși, amintiri care urcă la suprafață, emoții foarte puternice. Unii simt împăcare. Alții trec prin cea mai mare frică din viața lor.

Ce se întâmplă în creier și ce arată studiile

DMT-ul se leagă de aceiași receptori de serotonină ca psilocibina din ciuperci sau LSD-ul. Un grup de cercetători din Brazilia a pus zece oameni obișnuiți cu ayahuasca într-un aparat de rezonanță magnetică și a urmărit ce se petrece în timpul experienței. Au văzut că scade activitatea rețelei cerebrale care lucrează când mintea se învârte în jurul propriei persoane: gânduri despre tine, despre trecut, despre ce ai greșit. E rețeaua care, la un om deprimat, pare să nu se mai oprească din rumegat. Imaginează-ți un radio care cântă de ani de zile același cântec trist despre tine și care, pentru câteva ore, tace.

Imaginea e frumoasă, dar vorbim despre zece oameni, măsurați în timpul efectului. Studiul nu spune ce rămâne după, peste o lună sau peste un an.

Aceeași echipă a făcut apoi primul studiu controlat cu placebo pe depresia care nu răspunsese la tratamentele obișnuite. Au participat 29 de pacienți, într-un spital, cu psihiatri în cameră, după o evaluare atentă. Fiecare a primit o singură doză, fie de ayahuasca, fie de placebo. După o săptămână, aproape două treimi dintre cei care băuseră ayahuasca se simțeau clar mai bine, față de ceva mai mult de un sfert în grupul placebo.

E un rezultat care merită luat în serios. Merită însă spuse și limitele lui. Au fost 29 de oameni. Acest test a durat o săptămână, iar depresia se măsoară în luni și ani. Placebo-ul a funcționat și el surprinzător de bine, semn că așteptarea și grija primită contează mult. Și e greu să nu-ți dai seama ce ai primit când vomiți și vezi imagini, așa că secretul despre cine a primit ce se păstrează greu. Mai ales, totul s-a petrecut într-un spital, cu oameni selectați cu grijă și cu medici lângă ei. Asta nu seamănă cu o ceremonie într-o casă de vacanță.

Mulți ajung la ayahuasca sperând să scape de alcool, de cocaină sau de alte dependențe. Aici dovezile sunt și mai subțiri. O analiză recentă a strâns toate studiile despre psihedelice folosite în tratamentul dependențelor. Pentru ayahuasca, autorii au găsit doar trei studii, cu aproximativ o sută de oameni în total, iar cele mai solide date au fost pentru altă substanță, psilocibina, în dependența de alcool. Poveștile sunt multe, cercetarea e puțină. O dependență nu dispare dintr-o singură noapte de revelații, pentru că ține de felul în care creierul a învățat să caute substanța; am scris despre asta în articolul despre ce se întâmplă în mintea omului care nu se poate opri.

Riscurile despre care nu se vorbește la ceremonii

Cel mai mare sondaj de până acum, Global Ayahuasca Survey, a adunat răspunsurile a peste 10.000 de oameni din mai bine de 50 de țări. Șapte din zece au avut reacții fizice neplăcute, mai ales vărsături, iar ceva peste doi la sută au avut nevoie de îngrijire medicală. Mai mult de jumătate au trecut, în săptămânile sau lunile de după, prin stări psihice grele. Cei mai mulți le-au socotit parte dintr-un proces de creștere, dar cam unul din opt a avut nevoie de ajutorul unui specialist. Problemele fizice au fost mai dese la cei cu boli preexistente, la cei cu o dependență în trecut și la cei care au băut fără nicio supraveghere.

Un detaliu: au răspuns oameni care, în mare parte, continuau să meargă la ceremonii. Cine a avut o experiență cu adevărat rea rareori completează un chestionar online despre ea. Cifrele reale sunt probabil mai rele.

Acum partea care poate salva o viață. Liana din ayahuasca blochează enzima care descompune serotonina. Dacă omul ia în același timp un antidepresiv din familia celor mai folosite, de tipul sertralinei, escitalopramului sau fluoxetinei, serotonina se poate aduna în exces și poate apărea sindromul serotoninergic, o reacție care poate fi gravă. Același risc există cu alte antidepresive, cu unele siropuri de tuse, cu stimulente ca MDMA, cocaina sau amfetaminele. O analiză recentă descrie două decese din Marea Britanie după consum de DMT, în ambele cazuri împreună cu alte substanțe: într-unul, cocaină și amfetamine; în celălalt, două antidepresive. Dacă cel care se gândește la ceremonie consumă și cocaină „doar la petreceri”, combinația e cu atât mai periculoasă; am scris separat despre cocaina de weekend.

Unele centre le cer participanților să renunțe la antidepresive cu câteva săptămâni înainte. O asemenea hotărâre nu se ia cu organizatorul, ci doar cu medicul psihiatru. Oprirea bruscă a tratamentului are efectele ei neplăcute și poate aduce înapoi exact depresia de care omul voia să scape.

Inima e a doua problemă. În timpul experienței cresc pulsul și tensiunea, iar vărsăturile deshidratează. Pentru cineva cu hipertensiune, cu aritmii sau cu o boală de inimă, e o solicitare serioasă, într-un loc unde de obicei nu există un medic.

A treia problemă e psihoza. O trecere în revistă a cazurilor publicate a arătat că episoadele psihotice după ayahuasca sunt rare, dar apar, mai ales la oameni care au avut ei înșiși sau în familie schizofrenie, tulburare bipolară sau episoade de manie. Au existat însă și cazuri la oameni fără astfel de antecedente. Concluzia autorilor e simplă: cine are un asemenea istoric, personal sau în familie, ar trebui să stea departe de halucinogene.

Decesele documentate științific sunt puține. Aceeași analiză recentă a găsit în literatura medicală doar câteva cazuri anterioare, două dintre ele legate de ceremonii, toate considerate accidente. Puține nu înseamnă zero. Și nu uita că într-o ceremonie băutura nu are etichetă: nimeni nu îți garantează ce plante conține, cât de tare e sau cine verifică, înainte, ce medicamente iei.

În România, DMT-ul figurează în tabelul I din Legea 143/2000, cel al drogurilor de mare risc, iar deținerea chiar și pentru consum propriu este infracțiune. O băutură care conține DMT nu devine legală pentru că e servită într-un cadru spiritual. Pedepsele au fost modificate de câteva ori în ultimii ani, așa că, pentru detalii, verifică forma la zi a legii sau întreabă un avocat.

Dacă cineva drag vrea să meargă la o ceremonie

Merită să te întrebi de ce tocmai oamenii aflați într-un moment greu sunt atrași de ceremonii. Un om care a încercat ani la rând pastile și terapie fără să simtă o schimbare aude că o singură noapte îi poate da ce nu i-au dat anii. Găsește un grup cald, oameni care îl ascultă, un organizator sigur pe el, un limbaj în care băutura se numește „medicină”. Orice stare rea de după devine „parte din proces”, iar asta îl poate face să amâne ajutorul de care ar avea nevoie. Studiile arată că cei care beau ayahuasca în cadre religioase organizate au mai puține probleme psihice după; contextul contează enorm, iar ceremoniile improvizate sunt tocmai contextul cel mai puțin sigur. Despre această capcană, în care cei mai expuși se cred cei mai pregătiți, am scris în Psihedelice și ceremonii: ce spun studiile despre risc.

Dacă fiul tău, fiica ta sau partenerul îți spune că vrea să meargă, nu începe cu cearta. Cearta îl împinge să plece fără să-ți mai spună. Întreabă-l ce speră să găsească acolo. De multe ori, răspunsul îți spune mai mult despre suferința lui decât despre ayahuasca. Apoi pune întrebările care contează: ce medicamente ia? Are cineva în familie schizofrenie sau tulburare bipolară? Cine organizează, există un medic, cineva a întrebat de tratamente? Spune-i limpede ce ai citit aici despre antidepresive. Nu ca pe o amenințare, ci ca pe o informație pe care organizatorul s-ar putea să nu i-o dea.

Dacă a fost deja și s-a întors schimbat, urmărește-l câteva zile cu atenție. Nopți la rând fără somn, idei că are o misiune specială, neîncredere în toată lumea, vorbe că nu mai are nevoie de tratament, o stare în care nu-l mai recunoști: toate sunt motive să mergeți repede la un psihiatru, nu să așteptați să „se așeze”.

Semnele de urgență, în timpul experienței sau în orele de după, sunt: febră mare, mușchi foarte încordați sau tremurături, inimă care bate foarte repede, confuzie, agitație puternică, convulsii, dureri în piept, leșin. Atunci suni la 112. Spune-le medicilor exact ce a băut și ce medicamente ia. Nu ascunde nimic de teama legii: medicii au nevoie de adevăr ca să știe ce tratează.

Dacă cel drag caută ayahuasca pentru că nu mai poate cu alcoolul, cu cocaina sau cu propria tristețe, dorința lui de schimbare e reală și merită luată în serios. Doar că există drumuri verificate, care nu cer să-ți pui inima și mintea în mâinile unui necunoscut: un psihiatru care își ajustează tratamentul, o psihoterapie făcută cu răbdare, un grup de sprijin. Cercetarea cu ayahuasca merge mai departe, în spitale, cu medici și cu oameni selectați cu grijă. Până când va avea răspunsuri clare, diferența dintre un studiu și o ceremonie rămâne diferența dintre o sală de operație și o bucătărie.

Dacă cineva drag ți-ar spune mâine că pleacă la o ceremonie, care ar fi prima întrebare pe care i-ai pune-o?

Dacă tu sau cineva drag vrea să vorbească cu un psiholog despre consum, în cabinet sau online, sună la 0732 259 850. Nu trebuie să fie criză ca să ceri ajutor.

Bibliografie

1. Bouso, J. C. et al. (2022). Adverse effects of ayahuasca: Results from the Global Ayahuasca Survey. PLOS Global Public Health. https://doi.org/10.1371/journal.pgph.0000438
2. Callaway, J. C. & Grob, C. S. (1998). Ayahuasca preparations and serotonin reuptake inhibitors: a potential combination for severe adverse interactions. Journal of Psychoactive Drugs. https://doi.org/10.1080/02791072.1998.10399712
3. Dos Santos, R. G. et al. (2017). Ayahuasca, dimethyltryptamine, and psychosis: a systematic review of human studies. Therapeutic Advances in Psychopharmacology. https://doi.org/10.1177/2045125316689030
4. Palhano-Fontes, F. et al. (2015). The psychedelic state induced by ayahuasca modulates the activity and connectivity of the default mode network. PLoS One. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0118143
5. Palhano-Fontes, F. et al. (2019). Rapid antidepressant effects of the psychedelic ayahuasca in treatment-resistant depression: a randomized placebo-controlled trial. Psychological Medicine. https://doi.org/10.1017/S0033291718001356
6. Piper, T. et al. (2025). Psychedelic-assisted treatment for substance use disorder: A narrative systematic review. Addiction. https://doi.org/10.1111/add.16762
7. Pullen, J. et al. (2025). Fatalities following DMT use: two case reports and a review of the literature. Journal of Analytical Toxicology. https://doi.org/10.1093/jat/bkaf064