Când afli că omul tău joacă, prima întrebare nu e „de ce”. E „cu ce bani îl mai ajut”. Salariul s-a dus, cardul de credit e plin, poate a apărut și un împrumut de care nu știai. O clinică privată pare, în clipa aceea, încă o factură pe care n-o mai poți duce. Sau poate că tu ești cel care joacă și citești asta noaptea, pe telefon, cu sunetul închis.

Vestea bună e că în România există ajutor care nu costă nimic. Nu e peste tot la fel de ușor de găsit, nu e perfect și uneori trebuie să aștepți. Dar există mai multe uși care nu cer bani, iar în articolul acesta le iei pe rând: o linie telefonică, grupuri de sprijin, medicul de familie și psihiatrul, centrele publice din spitale și ajutorul pentru familie. Am păstrat doar informațiile pe care le-am putut verifica. Programele se mai schimbă, așa că, înainte să pleci de acasă, sună și întreabă.

Merită spus de la început cât de rar ajung oamenii la ajutor. În două mari anchete naționale din Statele Unite, doar între 7 și 12 din 100 de persoane care avuseseră vreodată o problemă gravă cu jocul căutaseră un tratament sau merseseră la o întâlnire a Jucătorilor Anonimi (Slutske, 2006). Motivele pentru care oamenii amână se repetă de la o țară la alta. O recenzie care a adunat 19 studii din cinci țări a găsit, pe primele locuri, dorința de a rezolva singur problema, rușinea, teama de a fi judecat și refuzul de a recunoaște că e o problemă. Imediat după ele veneau lucruri foarte practice: oamenii nu știau ce opțiuni au sau nu vedeau cum să ajungă acolo (Suurvali et al., 2009). Pentru a doua categorie de piedici e scris acest text.

Primul telefon, fără niciun cost

Cel mai simplu început e un număr de telefon. Programul Joc Responsabil are o linie gratuită, 0800 800 099, deschisă de luni până vineri, între 9 și 17 (Asociația Joc Responsabil, f.a.-a). Poate suna omul care joacă, dar poți suna și tu, ca soție, ca mamă sau ca frate, ca să afli ce pași urmează.

Asociația mai are un serviciu de consiliere online, prin chat scris și audio, despre care spune că funcționează zi și noapte. Pentru cineva căruia îi e greu să vorbească cu voce tare, un mesaj scris la unu noaptea poate fi primul pas real. Pe lângă asta, asociația oferă ședințe de evaluare și terapie cu psihologi și psihoterapeuți, atât pentru cei care joacă, cât și pentru familiile lor, în șase cabinete: două în București și câte unul în Cluj-Napoca, Iași, Constanța și Craiova (Asociația Joc Responsabil, f.a.-b). Pe pagina în engleză a programului apar cinci ședințe gratuite de evaluare și consiliere și grupuri de sprijin pentru jucători și rude. Numărul de ședințe s-a schimbat de-a lungul timpului, așa că întreabă la telefon ce se oferă acum și cât se așteaptă pentru o programare.

E bine să știi și cine plătește. Asociația spune deschis, pe site, că este susținută financiar de industria jocurilor de noroc din România. Pentru tine, ca om care cere ajutor, asta nu schimbă mare lucru: ședințele sunt gratuite, iar cei care le țin sunt psihologi. Dar e o informație pe care o ai dreptul s-o cunoști.

Câteva ședințe nu rezolvă o dependență. Pot face însă ceva la fel de important: îl scot pe om din izolare, dau un nume problemei și arată care e următorul pas. Iar dacă ai nevoie de mai mult, la sfârșitul lor ai deja o evaluare și o părere de specialist despre ce ți s-ar potrivi.

Grupurile Jucătorilor Anonimi

A doua ușă gratuită sunt Jucătorii Anonimi. Sunt grupuri de oameni care au trecut sau trec prin același lucru și care se întâlnesc după modelul celor 12 pași. Organizația internațională a acestor grupuri spune că singura condiție pentru a face parte din ele este dorința de a nu mai juca și că nu există taxe sau cotizații; grupurile se susțin din contribuțiile membrilor (Gamblers Anonymous, f.a.).

În România, site-ul Jucătorilor Anonimi listează grupuri în București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, Sibiu, Focșani și Botoșani, unele cu întâlniri față în față, altele online sau în format mixt, plus un grup online pentru românii din diaspora (Jucătorii Anonimi România, f.a.). Orele și zilele le găsești pe aceeași pagină. Întâlnirile online contează mult pentru cine locuiește într-un oraș mic, unde toată lumea se cunoaște, sau pentru cine nu are încă puterea să intre într-o sală plină de străini. Tot de acolo găsești drumul spre Gam-Anon, grupurile pentru familie și prieteni.

Ce spun cercetările despre grupuri? Sinteza publicată în Nature Reviews Disease Primers trece Jucătorii Anonimi, alături de terapia cognitiv-comportamentală și de interviul motivațional, printre formele de ajutor care au sprijin în cercetare (Potenza et al., 2019). O altă recenzie, care a strâns 17 studii, e mai prudentă: rezultatele despre cât de mult ajută grupul, singur sau împreună cu terapia, nu sunt constante, iar autorii cer studii mai mari (Schuler et al., 2016). Un studiu clinic cu 231 de participanți a comparat trimiterea la Jucătorii Anonimi cu trimiterea plus un caiet de exerciții sau plus opt ședințe individuale de terapie cognitiv-comportamentală. Terapia a redus jocul mai mult decât grupul singur, iar cei care mergeau mai des la întâlniri și făceau mai multe ședințe sau exerciții aveau mai multe șanse să nu mai joace (Petry et al., 2006).

Pe românește: grupul nu înlocuiește terapia, dar o completează bine. Iar pentru mulți oameni e locul în care aud pentru prima dată propria poveste spusă de altcineva. Abia atunci încetează să mai creadă că sunt singurii care au mințit, au împrumutat bani și au promis că „e ultima dată”.

Ce poate face sistemul public de sănătate

Dependența de jocuri de noroc este o tulburare recunoscută medical. Clasificarea Organizației Mondiale a Sănătății și manualul american de psihiatrie o descriu ca pe o problemă de sănătate, nu ca pe un defect de caracter. Asta înseamnă că poți intra pe ușa sistemului public, la fel ca pentru orice altă problemă medicală.

Drumul obișnuit trece prin medicul de familie. Îi spui ce se întâmplă, fără să îndulcești, iar el îți dă un bilet de trimitere la psihiatrie. Dacă ești asigurat, consultația la medicul psihiatru din ambulatoriul de specialitate e decontată de casa de asigurări. Tot prin casa de asigurări se pot deconta, în anumite situații și la recomandarea medicului specialist, unele servicii de psihologie, cum ar fi evaluarea, consilierea psihologică sau psihoterapia (Casa Națională de Asigurări de Sănătate, 2022). Nu orice diagnostic intră automat în această categorie și regulile se mai schimbă, așa că întreabă direct medicul psihiatru dacă e cazul tău.

De ce ar merge cineva la psihiatru pentru jocuri de noroc, când pare o problemă „de voință”? Pentru că jocul vine rar singur. O meta-analiză a anchetelor făcute pe populația generală a arătat că, printre oamenii cu probleme serioase legate de joc, aproximativ 38 din 100 aveau și o tulburare a dispoziției, cum ar fi depresia, 37 din 100 o tulburare de anxietate, iar peste jumătate o tulburare legată de consumul de substanțe (Lorains et al., 2011). Autorii recomandă ca aceste probleme să fie căutate de la început, când omul intră în tratament. Psihiatrul le poate evalua și trata. Unele medicamente au fost testate și în tulburarea de joc, cu rezultate promițătoare în unele studii, deși niciunul nu are încă o indicație oficială pentru ea (Potenza et al., 2019). Asta se hotărăște doar împreună cu medicul, nu după ce ai citit pe internet.

A doua ușă publică sunt centrele de sănătate mintală. Fostele centre antidrog au trecut în structura spitalelor, sub coordonarea Ministerului Sănătății, și se numesc acum centre de sănătate mintală și pentru prevenirea adicțiilor. Cele mai multe au lucrat până acum mai ales cu alcoolul și cu drogurile, iar felul în care primesc oamenii cu probleme de joc diferă de la un județ la altul. Cel mai sigur e să suni la spitalul de psihiatrie sau la spitalul județean și să întrebi direct: „Aveți pe cineva care lucrează cu dependența de jocuri de noroc?”

Unele orașe au mers mai departe. La Iași, Centrul pentru Sănătate Mintală și Prevenirea Adicțiilor „Lascăr Catargi”, care funcționează împreună cu Institutul de Psihiatrie „Socola”, a anunțat că oferă consiliere psihologică și sprijin gratuit pentru persoanele dependente de jocuri de noroc și pentru familiile lor (Ziarul Evenimentul, 2026). Datele de contact ale centrului sunt publicate pe site-ul Institutului: telefon 0232 266 833, e-mail csmlascarcatargi@socola.eu (Institutul de Psihiatrie „Socola”, f.a.). Sună înainte ca să afli programul și condițiile de acces.

Drumul prin sistemul public e mai lent. Pot exista liste de așteptare, iar un psihiatru din ambulatoriu are de obicei puțin timp pentru fiecare om. Nu e un motiv să renunți. E un motiv să pornești pe mai multe drumuri deodată: linia de telefon și grupul în aceeași săptămână, programarea la medicul de familie în paralel.

Și un lucru care nu suferă amânare. Dacă omul care joacă spune că nu mai vede nicio ieșire, vorbește despre moarte sau pare că se pregătește de ceva, nu aștepta programarea. Sună la 112. Sinteza din Nature Reviews amintește că tulburarea de joc este asociată și cu sinuciderea (Potenza et al., 2019), iar datoriile mari și rușinea fac din primele săptămâni după ce „iese totul la iveală” o perioadă fragilă.

Ce fel de terapie să cauți, oriunde ai ajunge? Cele mai multe dovezi le are terapia cognitiv-comportamentală. O recenzie Cochrane a arătat că reduce jocul, banii pierduți și intensitatea simptomelor în lunile imediat următoare tratamentului. Autorii spun însă cinstit că nu se știe încă sigur cât ține efectul în timp și că multe studii au limite (Cowlishaw et al., 2012). O meta-analiză cu 27 de studii a arătat că terapia față în față, cu un specialist, are efecte clar mai mari decât programele pe care omul le urmează singur, din cărți sau aplicații, iar intensitatea tratamentului contează (Goslar et al., 2017). Concluzia practică e simplă. Materialele gratuite de pe internet sunt un început bun, dar nu înlocuiesc discuția cu un om pregătit. Iar tratamentul merge cel mai bine când nu se oprește după câteva ședințe și când e legat de un grup sau de un sprijin care continuă. Despre toate formele de tratament, gratuite sau nu, găsești mai multe în articolul despre tratamentul dependenței de jocuri de noroc.

Până atunci, ceva ce poți face chiar azi, gratuit: autoexcluderea la ONJN. Nu e un tratament. E o barieră care face jocul mai greu de atins în zilele în care pofta e mai puternică decât hotărârea.

Când tu ești cea care caută ajutor

Poate că cel care joacă încă nu vrea să audă de nimic. Spune că are totul sub control, că recuperează banii luna viitoare, că exagerezi. Atunci ajutorul gratuit începe cu tine.

Poți suna tu la linia Joc Responsabil. Poți merge la un grup pentru familie. Poți cere o programare pentru tine, nu pentru el. Asta nu înseamnă că renunți la el. Înseamnă că nu mai duci totul singură.

Un studiu canadian a inclus 186 de apropiați ai unor oameni cu probleme de joc, în mare parte femei; mai mult de jumătate erau soțiile sau soții lor. Unii au primit un caiet de lucru pentru familie, construit pe principiile unei metode numite CRAFT, alții au primit caietul plus câteva discuții la telefon, iar grupul de comparație a primit doar informații despre locurile unde se poate cere tratament. După trei și după șase luni, în toate grupurile lucrurile arătau mai bine, dar la cei care primiseră caietul, singur sau cu discuțiile la telefon, cei dragi jucaseră în mai puține zile (Hodgins et al., 2007). Intervenția nu a crescut însă numărul celor care au intrat în tratament, iar autorii cred că familiile au nevoie de mai multă îndrumare pentru asta. Ce rămâne din studiu? Că o familie care știe ce face poate schimba ceva, chiar și atunci când omul nu vrea încă să ceară ajutor.

Ce înseamnă concret „să știi ce faci”? Să nu mai plătești datoriile în locul lui fără nicio condiție. Să nu mai controlezi telefonul la trei dimineața, pentru că asta te epuizează pe tine și nu-l oprește pe el. Să vorbești despre joc într-un moment calm, nu după o pierdere, și să spui ce vezi, nu ce crezi că e el. Să-ți protejezi banii și pe ai copiilor. Toate acestea se învață, iar un grup de familie sau un psiholog te pot ajuta să le pui în practică.

Dacă simți că toată povestea te-a măcinat pe dinăuntru, citește și articolul Ce înseamnă să fii soția unui dependent de jocuri de noroc. Iar dacă încă nu ești sigură că e vorba de dependență, începe cu semnele dependenței de jocuri de noroc.

Ajutorul gratuit nu arată ca într-un film. Arată ca un număr format în pauza de masă, ca o sală cu scaune de plastic în care cineva îți face loc, ca un bilet de trimitere pe care îl ții în geantă o săptămână până te hotărăști. Niciunul dintre acești pași nu rezolvă totul. Dar fiecare te scoate din tăcere și de acolo începe tot restul.

Bibliografie

1. Asociația Joc Responsabil. (f.a.-a). Contact. https://jocresponsabil.ro/contact/
2. Asociația Joc Responsabil. (f.a.-b). Despre noi. https://jocresponsabil.ro/despre-noi/
3. Casa Națională de Asigurări de Sănătate. (2022). Pachetul de servicii medicale de bază acordate în asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile clinice. https://cnas.ro/wp-content/uploads/2022/05/2.-pachet-baza_-asistenta-ambulatorie_specialitati-clinice.pdf
4. Cowlishaw, S., Merkouris, S., Dowling, N., Anderson, C., Jackson, A., & Thomas, S. (2012). Psychological therapies for pathological and problem gambling. Cochrane Database of Systematic Reviews, (11), CD008937. https://doi.org/10.1002/14651858.CD008937.pub2
5. Gamblers Anonymous. (f.a.). About Gamblers Anonymous. https://gamblersanonymous.org/about-gamblers-anonymous/
6. Goslar, M., Leibetseder, M., Muench, H. M., Hofmann, S. G., & Laireiter, A.-R. (2017). Efficacy of face-to-face versus self-guided treatments for disordered gambling: A meta-analysis. Journal of Behavioral Addictions, 6(2), 142–162. https://doi.org/10.1556/2006.6.2017.034
7. Hodgins, D. C., Toneatto, T., Makarchuk, K., Skinner, W., & Vincent, S. (2007). Minimal treatment approaches for concerned significant others of problem gamblers: A randomized controlled trial. Journal of Gambling Studies, 23(2), 215–230. https://doi.org/10.1007/s10899-006-9052-2
8. Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași. (f.a.). Datele de contact, lista cu numere de telefon și adrese de e-mail. https://socola.eu/datele-de-contact-lista-cu-numere-de-telefon-si-interioare-institutul-de-psihiatrie-socola-iasi/
9. Jucătorii Anonimi România. (f.a.). Grupuri JA în România. https://jucatorianonimi.ro/grupuri-ja-romania
10. Lorains, F. K., Cowlishaw, S., & Thomas, S. A. (2011). Prevalence of comorbid disorders in problem and pathological gambling: Systematic review and meta-analysis of population surveys. Addiction, 106(3), 490–498. https://doi.org/10.1111/j.1360-0443.2010.03300.x
11. Petry, N. M., Ammerman, Y., Bohl, J., Doersch, A., Gay, H., Kadden, R., Molina, C., & Steinberg, K. (2006). Cognitive-behavioral therapy for pathological gamblers. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 74(3), 555–567. https://doi.org/10.1037/0022-006X.74.3.555
12. Potenza, M. N., Balodis, I. M., Derevensky, J., Grant, J. E., Petry, N. M., Verdejo-Garcia, A., & Yip, S. W. (2019). Gambling disorder. Nature Reviews Disease Primers, 5(1), 51. https://doi.org/10.1038/s41572-019-0099-7
13. Schuler, A., Ferentzy, P., Turner, N. E., Skinner, W., McIsaac, K. E., Ziegler, C. P., & Matheson, F. I. (2016). Gamblers Anonymous as a recovery pathway: A scoping review. Journal of Gambling Studies, 32(4), 1261–1278. https://doi.org/10.1007/s10899-016-9596-8
14. Slutske, W. S. (2006). Natural recovery and treatment-seeking in pathological gambling: Results of two U.S. national surveys. American Journal of Psychiatry, 163(2), 297–302. https://doi.org/10.1176/appi.ajp.163.2.297
15. Suurvali, H., Cordingley, J., Hodgins, D. C., & Cunningham, J. (2009). Barriers to seeking help for gambling problems: A review of the empirical literature. Journal of Gambling Studies, 25(3), 407–424. https://doi.org/10.1007/s10899-009-9129-9
16. Ziarul Evenimentul. (2026, 5 martie). Ieșenii afectați de jocurile de noroc pot primi consiliere gratuită la Centrul „Lascăr Catargi”. https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/iesenii-afectati-de-jocurile-de-noroc-pot-primi-consiliere-gratuita-la-centrul-a-lascar-catargia–217594834.html

Care dintre aceste uși ți se pare cea mai ușor de deschis săptămâna aceasta: telefonul, grupul sau medicul de familie?

Dacă vrei să lucrăm împreună, ne putem vedea online, oriunde te-ai afla, sau în cabinet, pe Str. Grigore Ionescu nr. 65, sector 2, București. Mă poți suna la 0732 259 850. Dacă nu răspund, lasă-mi un mesaj pe WhatsApp, la același număr. Pe e-mail răspund mai greu, pentru că adresa e folosită mai ales pentru cursuri și mesajele se pot pierde printre celelalte.