Când afli că omul tău joacă, prima întrebare nu e „de ce”. E „cu ce bani îl mai ajut”. Salariul s-a dus, cardul de credit e plin, poate a apărut și un împrumut de care nu știai. O clinică privată pare, în clipa aceea, încă o factură pe care n-o mai poți duce. Sau poate că tu ești cel care joacă și citești asta noaptea, pe telefon, cu sunetul închis.

Vestea bună e că în România există ajutor care nu costă nimic. Nu e peste tot la fel de ușor de găsit, nu e perfect și uneori trebuie să aștepți. Dar există mai multe uși care nu cer bani, iar în articolul acesta le iei pe rând: medicul de familie și psihiatrul, centrele publice din spitale și ajutorul pentru familie. Am păstrat doar informațiile pe care le-am putut verifica. Programele se mai schimbă, așa că, înainte să pleci de acasă, sună și întreabă.

Merită spus de la început cât de rar ajung oamenii la ajutor. În două mari anchete naționale din Statele Unite, doar între 7 și 12 din 100 de persoane care avuseseră vreodată o problemă gravă cu jocul căutaseră un tratament sau merseseră la o întâlnire a Jucătorilor Anonimi (Slutske, 2006). Motivele pentru care oamenii amână se repetă de la o țară la alta. O recenzie care a adunat 19 studii din cinci țări a găsit, pe primele locuri, dorința de a rezolva singur problema, rușinea, teama de a fi judecat și refuzul de a recunoaște că e o problemă. Imediat după ele veneau lucruri foarte practice: oamenii nu știau ce opțiuni au sau nu vedeau cum să ajungă acolo (Suurvali et al., 2009). Pentru a doua categorie de piedici e scris acest text.

Ce poate face sistemul public de sănătate

Dependența de jocuri de noroc este o tulburare recunoscută medical. Clasificarea Organizației Mondiale a Sănătății și manualul american de psihiatrie o descriu ca pe o problemă de sănătate, nu ca pe un defect de caracter. Asta înseamnă că poți intra pe ușa sistemului public, la fel ca pentru orice altă problemă medicală.

Drumul obișnuit trece prin medicul de familie. Îi spui ce se întâmplă, fără să îndulcești, iar el îți dă un bilet de trimitere la psihiatrie. Dacă ești asigurat, consultația la medicul psihiatru din ambulatoriul de specialitate e decontată de casa de asigurări. Tot prin casa de asigurări se pot deconta, în anumite situații și la recomandarea medicului specialist, unele servicii de psihologie, cum ar fi evaluarea, consilierea psihologică sau psihoterapia (Casa Națională de Asigurări de Sănătate, 2022). Nu orice diagnostic intră automat în această categorie și regulile se mai schimbă, așa că întreabă direct medicul psihiatru dacă e cazul tău.

De ce ar merge cineva la psihiatru pentru jocuri de noroc, când pare o problemă „de voință”? Pentru că jocul vine rar singur. O meta-analiză a anchetelor făcute pe populația generală a arătat că, printre oamenii cu probleme serioase legate de joc, aproximativ 38 din 100 aveau și o tulburare a dispoziției, cum ar fi depresia, 37 din 100 o tulburare de anxietate, iar peste jumătate o tulburare legată de consumul de substanțe (Lorains et al., 2011). Autorii recomandă ca aceste probleme să fie căutate de la început, când omul intră în tratament. Psihiatrul le poate evalua și trata. Unele medicamente au fost testate și în tulburarea de joc, cu rezultate promițătoare în unele studii, deși niciunul nu are încă o indicație oficială pentru ea (Potenza et al., 2019). Asta se hotărăște doar împreună cu medicul, nu după ce ai citit pe internet.

A doua ușă publică sunt centrele de sănătate mintală. Fostele centre antidrog au trecut în structura spitalelor, sub coordonarea Ministerului Sănătății, și se numesc acum centre de sănătate mintală și pentru prevenirea adicțiilor. Cele mai multe au lucrat până acum mai ales cu alcoolul și cu drogurile, iar felul în care primesc oamenii cu probleme de joc diferă de la un județ la altul. Cel mai sigur e să suni la spitalul de psihiatrie sau la spitalul județean și să întrebi direct: „Aveți pe cineva care lucrează cu dependența de jocuri de noroc?”

Unele orașe au mers mai departe. La Iași, Centrul pentru Sănătate Mintală și Prevenirea Adicțiilor „Lascăr Catargi”, care funcționează împreună cu Institutul de Psihiatrie „Socola”, a anunțat că oferă consiliere psihologică și sprijin gratuit pentru persoanele dependente de jocuri de noroc și pentru familiile lor (Ziarul Evenimentul, 2026). Datele de contact ale centrului sunt publicate pe site-ul Institutului: telefon 0232 266 833, e-mail csmlascarcatargi@socola.eu (Institutul de Psihiatrie „Socola”, f.a.). Sună înainte ca să afli programul și condițiile de acces.

Drumul prin sistemul public e mai lent. Pot exista liste de așteptare, iar un psihiatru din ambulatoriu are de obicei puțin timp pentru fiecare om. Nu e un motiv să renunți. E un motiv să pornești pe mai multe drumuri deodată: programarea la medicul de familie și telefonul la centrul de sănătate mintală, în aceeași săptămână.

Și un lucru care nu suferă amânare. Dacă omul care joacă spune că nu mai vede nicio ieșire, vorbește despre moarte sau pare că se pregătește de ceva, nu aștepta programarea: nu-l lăsa singur și cere imediat ajutor medical de urgență. Sinteza din Nature Reviews amintește că tulburarea de joc este asociată și cu sinuciderea (Potenza et al., 2019), iar datoriile mari și rușinea fac din primele săptămâni după ce „iese totul la iveală” o perioadă fragilă.

Ce fel de terapie să cauți, oriunde ai ajunge? Cele mai multe dovezi le are terapia cognitiv-comportamentală. O recenzie Cochrane a arătat că reduce jocul, banii pierduți și intensitatea simptomelor în lunile imediat următoare tratamentului. Autorii spun însă cinstit că nu se știe încă sigur cât ține efectul în timp și că multe studii au limite (Cowlishaw et al., 2012). O meta-analiză cu 27 de studii a arătat că terapia față în față, cu un specialist, are efecte clar mai mari decât programele pe care omul le urmează singur, din cărți sau aplicații, iar intensitatea tratamentului contează (Goslar et al., 2017). Concluzia practică e simplă. Materialele gratuite de pe internet sunt un început bun, dar nu înlocuiesc discuția cu un om pregătit. Iar tratamentul merge cel mai bine când nu se oprește după câteva ședințe și când e legat de un grup sau de un sprijin care continuă. Despre toate formele de tratament, gratuite sau nu, găsești mai multe în articolul despre tratamentul dependenței de jocuri de noroc.

Până atunci, ceva ce poți face chiar azi, gratuit: autoexcluderea la ONJN. Nu e un tratament. E o barieră care face jocul mai greu de atins în zilele în care pofta e mai puternică decât hotărârea.

Când tu ești cea care caută ajutor

Poate că cel care joacă încă nu vrea să audă de nimic. Spune că are totul sub control, că recuperează banii luna viitoare, că exagerezi. Atunci ajutorul gratuit începe cu tine.

Poți merge la un grup pentru familie. Poți cere o programare pentru tine, nu pentru el. Asta nu înseamnă că renunți la el. Înseamnă că nu mai duci totul singură.

Un studiu canadian a inclus 186 de apropiați ai unor oameni cu probleme de joc, în mare parte femei; mai mult de jumătate erau soțiile sau soții lor. Unii au primit un caiet de lucru pentru familie, construit pe principiile unei metode numite CRAFT, alții au primit caietul plus câteva discuții la telefon, iar grupul de comparație a primit doar informații despre locurile unde se poate cere tratament. După trei și după șase luni, în toate grupurile lucrurile arătau mai bine, dar la cei care primiseră caietul, singur sau cu discuțiile la telefon, cei dragi jucaseră în mai puține zile (Hodgins et al., 2007). Intervenția nu a crescut însă numărul celor care au intrat în tratament, iar autorii cred că familiile au nevoie de mai multă îndrumare pentru asta. Ce rămâne din studiu? Că o familie care știe ce face poate schimba ceva, chiar și atunci când omul nu vrea încă să ceară ajutor.

Ce înseamnă concret „să știi ce faci”? Să nu mai plătești datoriile în locul lui fără nicio condiție. Să nu mai controlezi telefonul la trei dimineața, pentru că asta te epuizează pe tine și nu-l oprește pe el. Să vorbești despre joc într-un moment calm, nu după o pierdere, și să spui ce vezi, nu ce crezi că e el. Să-ți protejezi banii și pe ai copiilor. Toate acestea se învață, iar un grup de familie sau un psiholog te pot ajuta să le pui în practică.

Dacă simți că toată povestea te-a măcinat pe dinăuntru, citește și articolul Ce înseamnă să fii soția unui dependent de jocuri de noroc. Iar dacă încă nu ești sigură că e vorba de dependență, începe cu semnele dependenței de jocuri de noroc.

Ajutorul gratuit nu arată ca într-un film. Arată ca un număr format în pauza de masă, ca o sală cu scaune de plastic în care cineva îți face loc, ca un bilet de trimitere pe care îl ții în geantă o săptămână până te hotărăști. Niciunul dintre acești pași nu rezolvă totul. Dar fiecare te scoate din tăcere și de acolo începe tot restul.

Care dintre aceste uși ți se pare cea mai ușor de deschis săptămâna aceasta: medicul de familie sau centrul de sănătate mintală?

Bibliografie

1. Casa Națională de Asigurări de Sănătate. (2022). Pachetul de servicii medicale de bază acordate în asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile clinice. https://cnas.ro/wp-content/uploads/2022/05/2.-pachet-baza_-asistenta-ambulatorie_specialitati-clinice.pdf
2. Cowlishaw, S., Merkouris, S., Dowling, N., Anderson, C., Jackson, A., & Thomas, S. (2012). Psychological therapies for pathological and problem gambling. Cochrane Database of Systematic Reviews, (11), CD008937. https://doi.org/10.1002/14651858.CD008937.pub2
3. Goslar, M., Leibetseder, M., Muench, H. M., Hofmann, S. G., & Laireiter, A.-R. (2017). Efficacy of face-to-face versus self-guided treatments for disordered gambling: A meta-analysis. Journal of Behavioral Addictions, 6(2), 142–162. https://doi.org/10.1556/2006.6.2017.034
4. Hodgins, D. C., Toneatto, T., Makarchuk, K., Skinner, W., & Vincent, S. (2007). Minimal treatment approaches for concerned significant others of problem gamblers: A randomized controlled trial. Journal of Gambling Studies, 23(2), 215–230. https://doi.org/10.1007/s10899-006-9052-2
5. Institutul de Psihiatrie „Socola” Iași. (f.a.). Datele de contact, lista cu numere de telefon și adrese de e-mail. https://socola.eu/datele-de-contact-lista-cu-numere-de-telefon-si-interioare-institutul-de-psihiatrie-socola-iasi/
6. Lorains, F. K., Cowlishaw, S., & Thomas, S. A. (2011). Prevalence of comorbid disorders in problem and pathological gambling: Systematic review and meta-analysis of population surveys. Addiction, 106(3), 490–498. https://doi.org/10.1111/j.1360-0443.2010.03300.x
7. Potenza, M. N., Balodis, I. M., Derevensky, J., Grant, J. E., Petry, N. M., Verdejo-Garcia, A., & Yip, S. W. (2019). Gambling disorder. Nature Reviews Disease Primers, 5(1), 51. https://doi.org/10.1038/s41572-019-0099-7
8. Slutske, W. S. (2006). Natural recovery and treatment-seeking in pathological gambling: Results of two U.S. national surveys. American Journal of Psychiatry, 163(2), 297–302. https://doi.org/10.1176/appi.ajp.163.2.297
9. Suurvali, H., Cordingley, J., Hodgins, D. C., & Cunningham, J. (2009). Barriers to seeking help for gambling problems: A review of the empirical literature. Journal of Gambling Studies, 25(3), 407–424. https://doi.org/10.1007/s10899-009-9129-9
10. Ziarul Evenimentul. (2026, 5 martie). Ieșenii afectați de jocurile de noroc pot primi consiliere gratuită la Centrul „Lascăr Catargi”. https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/moldova/iesenii-afectati-de-jocurile-de-noroc-pot-primi-consiliere-gratuita-la-centrul-a-lascar-catargia–217594834.html