E joi, aproape de miezul nopții. Salariul intră luni. În cont sunt 37 de lei, iar în aplicația de pariuri stă deschis un bilet despre care el e convins că „nu are cum să nu iasă”. Pe ecran apare o reclamă: bani în cont în câteva minute, fără drumuri, fără hârtii. Formularul se completează din mers. O poză cu buletinul, un cod primit prin SMS, o bifă. Peste un sfert de oră, în cont sunt 1.500 de lei.

La dobândă nu s-a gândit. S-a gândit la luni, când „pune tot la loc”. Și la faptul că nimeni nu trebuie să afle.

Dacă te recunoști aici, articolul e pentru tine. Dacă ești soția, mama sau fratele lui și ai văzut pe telefonul lui un mesaj care începe cu „Creditul dumneavoastră a fost aprobat”, e și pentru tine. Împrumutul mic și rapid se vinde ca o punte peste câteva zile grele. Pentru cineva care joacă, puntea duce de obicei înapoi, în același loc, doar că mai adânc în datorii.

De ce banii primiți pe loc sunt atât de periculoși pentru cine joacă

Împrumutul rapid e construit ca să elimine tot ce te-ar putea opri: drumul până la bancă, așteptarea, omul de la ghișeu care te mai întreabă ceva, noaptea în care apuci să te răzgândești. Tocmai pauzele acestea îl protejau pe omul care joacă. Fără ele, rămâne singur cu impulsul.

Și impulsul, la el, e mai greu de oprit. O echipă de psihiatri de la Universitatea din Cambridge a adunat studiile care au comparat oameni cu tulburare de joc cu oameni fără această problemă. Au găsit dificultăți în mai multe forme de control: oprirea unui gest deja pornit, ținerea atenției departe de o tentație, cântărirea unei decizii în care se poate pierde (Ioannidis et al., 2019). Asta nu înseamnă că omul care joacă e iresponsabil din fire. Înseamnă că, în clipa poftei, frâna lui apasă mai încet decât a altora. Un formular care se completează în trei minute nu îi lasă timp să ajungă la ea.

Apoi e felul în care mintea cântărește timpul. Psihologii îl numesc devalorizarea recompenselor amânate (în engleză, *delay discounting*): cât de puțin contează pentru tine un câștig care vine mai târziu, față de unul pe care îl poți avea acum. Psiholoaga americană Nancy Petry le-a cerut unor jucători și unor oameni care nu jucau să aleagă între o sumă primită imediat, de la 1 la 999 de dolari, și 1.000 de dolari primiți după o așteptare care mergea de la câteva ore până la 25 de ani. Jucătorii au redus mult mai repede valoarea banilor care veneau mai târziu, iar cei care aveau și o dependență de substanțe o reduceau și mai repede (Petry, 2001). O analiză a 78 de studii despre dependențele comportamentale a arătat că dovezile cele mai solide pentru această înclinație le are chiar tulburarea de joc (Weinsztok et al., 2021). O altă meta-analiză, care a cuprins și dependențele de substanțe, a găsit că această înclinație merge împreună cu gravitatea dependenței (Amlung et al., 2017).

Pe românește: suma de azi pare uriașă, iar costul de peste o lună pare o abstracțiune. Rata nu doare acum. Doare peste treizeci de zile, iar treizeci de zile, pentru o minte care trăiește de la un bilet la altul, înseamnă foarte departe.

Mai e un fir, cel mai viclean: convingerea că „mâine recuperez”. Cercetătorii numesc asta urmărirea pierderilor, adică tendința de a paria mai mult ca să aduci înapoi ce ai pierdut. Ke Zhang și Luke Clark arată că urmărirea pierderilor e privită ca una dintre trăsăturile care definesc tulburarea de joc și ca semnul trecerii de la jocul de distracție la cel scăpat de sub control. Tot ei atrag atenția că pentru jucător contează enorm ideea de „a ieși pe zero” (Zhang & Clark, 2020). Împrumutul rapid e unealta perfectă pentru acest gând. Îți pune banii în mână exact în clipa în care simți că trebuie să „repari” ziua. Dacă vrei să înțelegi mai bine de ce mintea insistă, deși vede paguba, am scris despre asta în articolul ce se întâmplă, de fapt, în mintea omului care nu se poate opri.

Adună acum totul: o frână care apasă greu, o rată care pare foarte departe, nevoia arzătoare de a recupera. Peste ele vine un buton care îți dă 1.500 de lei în cincisprezece minute. Nu mai e nevoie de nicio slăbiciune de caracter ca lucrurile să meargă prost.

Ce arată cercetarea despre credit, datorii și joc

A împrumuta bani ca să joci sau ca să acoperi ce ai pierdut nu e un detaliu de buget. E unul dintre criteriile după care se pune diagnosticul de tulburare de joc. Thomas Swanton și Sally Gainsbury, de la Universitatea din Sydney, au trecut în revistă cercetările despre credit și jocuri de noroc și au constatat că folosirea creditului și problemele cu datoriile cresc odată cu gravitatea problemei de joc. Datoriile legate de joc fac mai probabile suferința psihică, consumul de substanțe, necazurile din familie și gândurile de sinucidere. Tot ei observă că firmele care dau împrumuturi mici, pe termen scurt, „până la salariu”, folosesc uneori golurile din reglementare și ajung să dea bani tocmai celor mai vulnerabili oameni (Swanton & Gainsbury, 2020).

Cele mai grăitoare date vin, poate, din extrasele de cont. În Finlanda, o echipă de cercetători a analizat tranzacțiile bancare a 23.231 de oameni care ceruseră consolidarea datoriilor. Mai mult de jumătate dintre ei (55,8%) jucaseră în anul dinainte, iar 94,6% dintre cei care jucaseră pierduseră bani. Cei care aveau credite negarantate, adică împrumuturi fără ipotecă sau alt gaj, pierduseră 1.822 de euro, față de 1.204 euro la cei fără astfel de credite. Concluzia autorilor e directă: accesul ușor la credite negarantate agravează, cel mai probabil, pagubele produse de joc (Marionneau et al., 2024).

În Marea Britanie, alți cercetători au analizat, pe o perioadă de șapte ani, date bancare anonime de la până la 6,5 milioane de oameni. Au găsit că jocul de noroc merge mână în mână cu mai multe dificultăți financiare și cu o planificare mai slabă a banilor, dar și cu un risc mai mare de a rămâne fără loc de muncă, iar la cei care jucau cel mai mult, cu o mortalitate vizibil crescută (Muggleton et al., 2021). Cifrele acestea nu vin din chestionare completate de câțiva voluntari. Vin din milioane de conturi reale.

Și la noi? În România, costul creditelor de consum acordate de instituțiile financiare nebancare (IFN) are un plafon stabilit prin lege. Pentru împrumuturile de până la 5.000 de lei, costul total al creditului nu poate depăși 1% pe zi, iar suma totală pe care o dai înapoi nu poate trece de dublul sumei împrumutate (Legea nr. 243/2024). Sună liniștitor. Fă totuși socoteala. Pentru 2.000 de lei ținuți treizeci de zile, costul poate ajunge, legal, până la 600 de lei. Dacă împrumutul se prelungește, poți ajunge să dai înapoi până la 4.000 de lei. Plafonul te apără de cămătărie. De joc nu te apără.

Dacă ai deja un astfel de credit și crezi că plătești mai mult decât permite legea, aceeași lege îți dă dreptul să ceri creditorului revizuirea contractului, iar el trebuie să îți răspundă în scris în cel mult 30 de zile. Legile se mai schimbă, așa că verifică forma în vigoare pe portalul legislativ al Ministerului Justiției. Pentru situația ta concretă ai nevoie de un avocat sau de un consilier în probleme de datorii. Articolul acesta nu ține locul unui sfat juridic.

Ziua de salariu, momentul cel mai fragil

Luni dimineață, telefonul vibrează. Salariul a intrat. Pentru cine nu joacă, e o zi bună. Pentru omul care joacă, e adesea ziua cea mai grea a lunii.

Banii sunt brusc acolo, la vedere, și un singur clic îi desparte de joc. Mintea face imediat o socoteală falsă: „Dau rata, dar dacă mai pun o sută, poate ies pe plus și nu mai trebuie să mă împrumut luna viitoare”. Împrumutul se plătește, uneori chiar automat, și rămâne mai puțin decât trebuia pentru restul lunii. Golul apare pe la jumătatea lunii. Și, odată cu el, aceeași reclamă, același formular, aceeași promisiune de „doar până la salariu”. Puntea s-a transformat într-un carusel.

De aceea ziua de salariu nu se lasă la voia întâmplării. Se pregătește dinainte, cu cineva alături. Dacă tocmai ai decis să te oprești, primele săptămâni ar putea arăta cam așa:

1. Cu câteva zile înainte de salariu, scrii pe o foaie, împreună cu persoana de încredere, unde merge fiecare leu: chiria, facturile, mâncarea, ratele. Pe foaie, nu în cap.
2. Plățile fixe pleacă din cont chiar în ziua în care intră salariul. Pentru chirie, utilități și rate poți cere băncii plăți programate.
3. Pe cardul tău rămâne doar o sumă mică pentru o săptămână. Restul stă într-un cont la care nu ai acces singur.
4. În primele două zile după salariu nu stai singur seara. Îți faci un program: sport, o vizită, o ieșire cu copiii, orice te ține departe de telefon în orele în care de obicei jucai.
5. Ștergi aplicațiile de împrumut și de pariuri și te dezabonezi de la mesajele lor. Fiecare mesaj de tipul „Ai un credit gata aprobat” e o invitație la recădere.
6. La sfârșitul fiecărei săptămâni, stai zece minute cu persoana de încredere și vă uitați împreună peste cheltuieli. Fără reproșuri. Doar cifrele.

Nu e o pedeapsă și nu e pentru totdeauna. E o schelă pusă cât timp se reface zidul.

Ce poți face tu și ce poate face familia

Primul lucru e să închizi ușile prin care intră banii rapizi. Cere băncii să închidă cardul de credit și descoperitul de cont, dacă le ai, și să nu îți mai afișeze în aplicație oferte de credit gata aprobate. Întreabă dacă banca are o opțiune de blocare a plăților către site-urile de jocuri de noroc. Simone Rodda, de la Universitatea din Auckland, a trecut în revistă cercetările despre sistemele care le limitează jucătorilor accesul la bani și la numerar. A arătat că barierele „moi”, cum ar fi familia care păstrează banii, sunt ușor de răsturnat, iar jucătorii și familiile lor își doresc bariere „tari”, pe care nu le poți ocoli într-o seară proastă. Studiile sunt încă puține și nu foarte riguroase, dar sprijinul pentru astfel de mecanisme financiare a fost puternic (Rodda, 2021).

Apoi, poți preda pentru o vreme controlul banilor unei persoane de încredere. Poate fi partenera, un frate, un părinte, un prieten apropiat. Stabiliți împreună, în scris, pe ce perioadă (de exemplu trei luni, apoi vă reevaluați), cine face plățile, câți bani rămân la tine și ce se întâmplă dacă apare o cheltuială neprevăzută. Legați asta de o barieră „tare”, cum ar fi un cont la care nu ai acces singur, ca înțelegerea să nu depindă doar de voința de moment.

Urmează autoexcluderea. În România, poți cere să fii trecut în baza de date a persoanelor autoexcluse, gestionată de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN). Cererea se depune la sediul ONJN sau la sediile teritoriale, prin e-mail cu semnătură electronică calificată, prin declarație la notar sau la avocat ori direct la un organizator de jocuri licențiat, care e obligat să o trimită mai departe. Retragerea se poate face doar la ONJN, nu la operator (Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, 2025). Pașii sunt explicați pe larg în articolul despre autoexcluderea la ONJN. O recenzie a cercetărilor internaționale arată că autoexcluderea e folosită prea puțin și nu oprește complet jocul, dar oamenii care o aleg spun că joacă mai puțin și că se simt mai bine (Gainsbury, 2014). Rămâne o frână. Restul drumului se face cu alt fel de ajutor.

Și, foarte important, psihologul. Impulsivitatea, urmărirea pierderilor și rușinea care te împinge să ascunzi un credit nu dispar prin promisiuni. Se lucrează, ședință cu ședință: ce gânduri apar înainte să apeși pe „aplică”, ce simți în ziua de salariu, cum spui „nu” unei oferte, cum vorbești acasă despre datorii. Despre ce funcționează, concret, am scris în ghidul despre tratamentul dependenței de jocuri de noroc.

Dacă ești din familie, câteva lucruri contează mult. Nu plăti datoriile lui în secret și nici pe loc, doar ca să treacă furtuna. Un credit achitat fără un plan face loc, de multe ori, următorului credit. Despre această capcană am scris în articolul când familia îl ține, fără să vrea, în dependență. Nu semna ca girant sau codebitor la un împrumut al lui înainte să vorbești cu un avocat. Pune-ți la adăpost propriii bani, într-un cont doar al tău. Alege un moment liniștit ca să vorbiți, nu seara în care ai găsit mesajul de la IFN. Spune ce ai văzut și ce simți, fără să-l faci „mincinos” sau „slab”. Și ai grijă de tine: nimeni nu poate fi luni la rând contabilul, detectivul și paznicul altcuiva fără să se epuizeze.

Un ultim lucru, spus direct. Datoriile adunate din joc îi duc pe unii oameni la gândul că nu mai are rost să trăiască. Dacă tu sau cineva drag sunteți acolo acum, sunați la 112. Nu așteptați ziua de salariu și nici programarea la psiholog.

Împrumutul „până la salariu” promite să cumpere timp. Pentru omul care joacă, timpul acesta trebuie câștigat altfel, cu bariere puse la bani și cu oameni care stau alături. Luni vine oricum. Contează cine e lângă tine când intră banii.

Bibliografie

1. Amlung, M., Vedelago, L., Acker, J., Balodis, I., & MacKillop, J. (2017). Steep delay discounting and addictive behavior: A meta-analysis of continuous associations. Addiction, 112(1), 51–62. https://doi.org/10.1111/add.13535
2. Gainsbury, S. M. (2014). Review of self-exclusion from gambling venues as an intervention for problem gambling. Journal of Gambling Studies, 30(2), 229–251. https://doi.org/10.1007/s10899-013-9362-0
3. Ioannidis, K., Hook, R., Wickham, K., Grant, J. E., & Chamberlain, S. R. (2019). Impulsivity in gambling disorder and problem gambling: A meta-analysis. Neuropsychopharmacology, 44(8), 1354–1361. https://doi.org/10.1038/s41386-019-0393-9
4. Legea nr. 243/2024 privind protecția consumatorilor cu privire la costul total al creditării și la cesiunea de creanțe. (2024). Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 13 august 2024. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/286989
5. Marionneau, V. K., Lahtinen, A. E., & Nikkinen, J. T. (2024). Gambling among indebted individuals: An analysis of bank transaction data. European Journal of Public Health, 34(2), 342–346. https://doi.org/10.1093/eurpub/ckad117
6. Muggleton, N., Parpart, P., Newall, P., Leake, D., Gathergood, J., & Stewart, N. (2021). The association between gambling and financial, social and health outcomes in big financial data. Nature Human Behaviour, 5, 319–326. https://doi.org/10.1038/s41562-020-01045-w
7. Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc. (2025). Procedură privind depunerea și procesarea solicitărilor de autoexcludere, a cererilor de retragere a consimțământului privind prelucrarea datelor cu caracter personal în vederea autoexcluderii, precum și a accesului organizatorilor de jocuri de noroc la baza de date a persoanelor autoexcluse. Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 17 iunie 2025. https://legislatie.just.ro/public/DetaliiDocument/299088
8. Petry, N. M. (2001). Pathological gamblers, with and without substance use disorders, discount delayed rewards at high rates. Journal of Abnormal Psychology, 110(3), 482–487. https://doi.org/10.1037/0021-843X.110.3.482
9. Rodda, S. N. (2021). A scoping review of hard systems and tools that restrict money and cash for gambling. Journal of Behavioral Addictions, 10(3), 587–600. https://doi.org/10.1556/2006.2021.00065
10. Swanton, T. B., & Gainsbury, S. M. (2020). Gambling-related consumer credit use and debt problems: A brief review. Current Opinion in Behavioral Sciences, 31, 21–31. https://doi.org/10.1016/j.cobeha.2019.09.002
11. Weinsztok, S., Brassard, S., Balodis, I., Martin, L. E., & Amlung, M. (2021). Delay discounting in established and proposed behavioral addictions: A systematic review and meta-analysis. Frontiers in Behavioral Neuroscience, 15, Article 786358. https://doi.org/10.3389/fnbeh.2021.786358
12. Zhang, K., & Clark, L. (2020). Loss-chasing in gambling behaviour: Neurocognitive and behavioural economic perspectives. Current Opinion in Behavioral Sciences, 31, 1–7. https://doi.org/10.1016/j.cobeha.2019.10.006

Care e, pentru tine sau pentru omul de lângă tine, ziua cea mai grea din lună, și cine ar putea sta alături în ziua aceea data viitoare?

Dacă vrei să lucrăm împreună, ne putem vedea online, oriunde te-ai afla, sau în cabinet, pe Str. Grigore Ionescu nr. 65, sector 2, București. Mă poți suna la 0732 259 850. Dacă nu răspund, lasă-mi un mesaj pe WhatsApp, la același număr. Pe e-mail răspund mai greu, pentru că adresa e folosită mai ales pentru cursuri și mesajele se pot pierde printre celelalte.