E marți seara, e meci în Liga Campionilor. El stă pe canapea, cu berea pe măsuță și cu telefonul în mână. Televizorul merge, dar ochii lui fug mereu în jos, spre ecranul mic. Când echipa lui ratează o ocazie mare, nu mai înjură ca altădată. Tace, tastează ceva, apoi se ridică brusc și iese pe balcon.

Poate că tu nici nu te mai uiți la meci cu el. Dar ai observat că nu mai e același om la meci. Înainte striga la arbitru, râdea, suna un prieten la pauză. Acum e încordat la faze care nu contează pentru nimeni: un cornier în minutul 38, un cartonaș galben la mijlocul terenului, o aruncare de la margine. Te întrebi de ce se enervează pe un meci din campionatul Portugaliei, cu două echipe despre care n-a pomenit niciodată.

Răspunsul e, de cele mai multe ori, în telefon. Nu se mai uită la meci. Se uită la bani.

Pariul pe fotbal nu e o noutate. Acum douăzeci de ani, pariorul completa sâmbătă dimineața un bilet la agenție, adică o foaie cu trei-patru meciuri pe care miza, și aștepta rezultatele duminică seara. Între bilet și rezultat trecea o zi întreagă. Era timp de gândit, de regretat, de uitat.

Pariul de azi arată altfel. Se poate paria live, adică în timpul meciului, pe aproape orice: cine dă următorul gol, câte cornere mai sunt până la pauză, dacă se dă penalty, cine ia următorul cartonaș. Cotele, adică de câte ori îți înmulțește casa de pariuri banii dacă ai ghicit, se schimbă de la un minut la altul. Aplicația trimite notificări: „Cota a crescut!”, „Pariază acum pe următorul gol”. Fiecare fază e o nouă ocazie de a juca. Un meci de nouăzeci de minute poate deveni douăzeci sau treizeci de pariuri mici, unul după altul.

Iar aici e diferența care contează. Cu biletul de altădată, pierderea venea o singură dată, iar supărarea avea timp să se așeze. La pariul live, pierderea vine acum, iar următoarea ocazie de a o „recupera” vine peste două minute. Nu mai e pauză între impuls și faptă.

Ce au văzut cercetătorii la cei care pariază în timpul meciului

O echipă de psihologi din Ontario, Canada, a chestionat peste nouă sute de pariori și i-a împărțit în trei grupuri: cei care pariază în stil clasic, înainte de meci; cei care pariază pe meciuri individuale; cei care pariază live. Diferența s-a văzut limpede la ultimul grup. Cei care pariau în timpul meciului aveau probleme mai serioase cu jocul, spuneau că jocul le-a făcut rău în mai multe zone ale vieții și aveau mai des necazuri cu anxietatea, depresia, alcoolul sau alte substanțe. Între celelalte două grupuri, în schimb, cercetătorii n-au găsit mari deosebiri.

Aceiași cercetători au mers mai departe. Au rugat câteva zeci de pariori să răspundă de două ori pe zi, timp de două săptămâni, la întrebări scurte pe telefon: au pariat azi? cât? de ce? cu cine erau? băuseră ceva? Când pariau live cu un pahar în mână sau după ce fumaseră ceva, oamenii puneau mai multe pariuri, cheltuiau mai mult și apăreau mai ușor probleme cu banii și certuri cu cei apropiați. La fel se întâmpla când motivul era dorința de „a fi în joc”, de a trăi meciul mai intens.

O altă echipă, din care făceau parte și câțiva dintre acești psihologi, a chestionat americani și britanici imediat după câteva finale mari, printre ele o finală a Ligii Campionilor. I-au întrebat pe cei care pariaseră în timpul meciului ce au simțit. După ce puneau un pariu în timpul meciului, spuneau că entuziasmul le crește, iar mulți pariau tocmai ca să-și schimbe starea. La cei impulsivi, care acționează repede când sunt foarte supărați sau foarte bucuroși, legătura era și mai puternică.

Spus pe românește: pentru unii bărbați, pariul live nu mai are mare legătură cu fotbalul. E un buton pentru emoție. Meciul fără pariu li se pare fad, ca o mâncare fără sare. Cu pariu, la fiecare cornier îi bate inima mai tare.

Mai e un cuvânt pe care poate l-ai auzit acasă: cash out. Înseamnă că închizi pariul înainte de fluierul final și iei o sumă mai mică decât câștigul promis, dar mai mare decât nimic. Sună a prudență. „Am luat banii înainte să strice ăștia meciul”, îți poate spune el, mulțumit.

Un grup de cercetători din Canada a vrut să afle cine folosește butonul ăsta și de ce. Cam jumătate dintre cei care pariau live îl foloseau. Cei care apăsau cash out aveau mai des probleme cu alcoolul, erau mai des deprimați, anxioși și stresați și jucau mai ales ca să facă bani. Ce spuneau ei despre motive e grăitor: voiau banii imediat, voiau să nu piardă tot și li se părea că e varianta mai puțin riscantă.

Aici e capcana. Butonul îi dă senzația că el conduce jocul. Că poate ieși oricând. Numai că banii scoși repede ajung, foarte des, în următorul pariu. Iar autorii notează că studii anterioare legaseră deja folosirea acestui buton de semnele jocului problematic.

Dacă ai un fiu de optsprezece, douăzeci de ani, poate ai observat ceva ciudat: știe cotele înainte să știe echipele. Știe că „Barcelona e la 1,40” înainte să știe cine joacă în atacul Barcelonei. Nu e întâmplător.

O echipă de cercetători a întrebat tineri britanici între 18 și 24 de ani ce reclame la pariuri au văzut în timpul Campionatului Mondial din Qatar. Aproape toți își aminteau reclame la pariuri, cele mai multe pe rețelele sociale, cam zece-paisprezece pe săptămână. Doi din trei își aminteau reclame la pariuri live. Tinerii care aveau deja probleme cu jocul își aminteau mai multe reclame decât ceilalți. Și mai puțin de jumătate văzuseră vreodată o reclamă la instrumentele care te ajută să joci mai puțin.

Aceiași cercetători au studiat și câteva sute de tineri care pariau regulat. Au ținut cont de impulsivitate, de cât cheltuiau, de alte jocuri de noroc, de pariurile live. Chiar și așa, cei care pariau pentru că văzuseră o reclamă sau o ofertă de bonus aveau scoruri mai mari la jocul problematic. Bonusul de bun venit, „pariul gratuit”, cota mărită doar în seara asta nu sunt cadouri. Sunt cârlige. Iar la cei deja prinși, trag și mai tare.

Și peste toate stă telefonul. Agenția de la colț se închidea seara, avea un program, avea o ușă prin care trebuia să intri. Telefonul nu se închide niciodată și e mereu în buzunar, inclusiv la masa de duminică și în patul în care nu reușește să adoarmă.

„Nu e noroc, e analiză”

Multe soții și mame au auzit fraza asta, în tot felul de variante: „Eu nu joc la păcănele ca proștii, eu studiez”, „Am urmărit echipa asta tot sezonul”, „Mă pricep la fotbal, nu arunc banii”. Pe grupul de WhatsApp cu prietenii circulă „bilete” cu capturi de ecran, se discută formații, accidentări, statistici. Totul arată a muncă serioasă.

Grupul ăsta merită o vorbă în plus. Pentru mulți bărbați, e locul în care pariul devine ceva normal, chiar prietenesc. Cineva postează un bilet la ora șapte, altul răspunde cu al lui, al treilea pune o captură cu un câștig de acum două săptămâni. Pierderile nu apar aproape niciodată pe grup. Câștigurile apar mereu. Iar cine nu pune bilet în seara aia pare că a lipsit de la o întâlnire cu băieții.

Și aici e partea cea mai grea, pentru că el crede sincer ce spune. Fotbalul e ceva ce iubește și urmărește de mic copil. I se pare firesc că asta îi dă un avantaj.

Niște cercetători din Elveția au pus la încercare exact ideea asta. Au rugat peste două sute cincizeci de oameni să ghicească scorurile primelor zece meciuri de la un Campionat European. Unii erau cunoscători de fotbal, alții amatori, alții nu se uitau deloc la fotbal. Rezultatul: cunoscătorii n-au ghicit mai bine decât cei care habar n-aveau de fotbal. Autorii au spus-o direct: credința că priceperea la fotbal te face câștigător e o iluzie a controlului.

Asta nu înseamnă că el e prost sau că minte. Înseamnă că mintea lui, ca a noastră, a tuturor, ține minte biletul pe care l-a câștigat datorită „analizei” și uită zece bilete pierdute. Sau le pune pe seama arbitrului, a unui portar slab, a golului din minutul 93. Am scris mai pe larg despre mecanismul ăsta în articolul despre gândirea magică și iluzia „aproape că am câștigat”. La pariurile sportive, iluzia are un avantaj în plus: se sprijină pe o pasiune reală. De asta e atât de greu de clintit.

Ce vezi tu și ce poți face

Nu-ți pot spune de la distanță dacă soțul sau fiul tău are o problemă. Pot să-ți spun ce semne apar des în familiile în care cineva pariază.

Meciul nu mai e o bucurie, e o încordare. Se uită la meciuri din ligi pe care înainte nu le urmărea, la ore ciudate, uneori noaptea. Telefonul nu mai stă pe masă cu ecranul în sus. Starea lui de seară depinde de un rezultat pe care tu nu-l știi. Apar bani lipsă, un mic împrumut de la un prieten, „am avut o cheltuială la mașină”. Pe grupul cu prietenii nu se mai vorbește despre fotbal, se vorbește despre cote. Iar când deschizi subiectul, răspunsul vine prea repede și sună prea sigur: „Am totul sub control.”

La fiu, lucrurile arată puțin altfel. Banii de buzunar sau primul salariu dispar repede, dar contul din aplicație e mereu activ. Vorbește despre „value” și „combinate” ca despre materiile de la școală. E vesel peste măsură sau posomorât fără motiv, în funcție de o seară de meciuri.

Acum, despre ce poți face.

Nu porni de la cifre și acuzații. Dacă primul lucru pe care i-l spui e „câți bani ai pierdut?”, discuția se termină înainte să înceapă. El o să se apere, o să micșoreze sumele și o să se simtă prins. Începe de la ce vezi, nu de la ce bănuiești: „Am observat că nu te mai bucuri de meci. Te văd încordat toată seara. Mă îngrijorează.”

Nu te apuca să-i demonstrezi că „analiza” lui nu merge. N-o să câștigi disputa. La fotbal, el joacă pe teren propriu. E mai folositor să vorbești despre ce se întâmplă cu el: somnul, nervii, liniștea din casă, banii care lipsesc.

Nu intra în jocul lui. Nu-i acoperi datoriile în secret, nu-i da bani „doar de data asta”, nu minți pentru el în fața familiei. Știu cât de greu e. Știu că pare iubire. Dar fiecare gaură acoperită de tine îi spune, fără cuvinte, că poate să mai încerce o dată.

Află ce se poate face concret. Există autoexcluderea, un pas pe care îl face el, cu mâna lui, ca să-și închidă singur ușa spre pariuri. Am explicat cum funcționează în articolul despre autoexcluderea la ONJN. Merită să știi drumul dinainte, ca să i-l poți arăta în ziua în care el e pregătit să-l facă.

Și mai e un pas, poate cel mai curajos: să cauți tu ajutor, chiar dacă el încă nu vrea. Un specialist te poate ajuta să vorbești cu el fără să te pierzi în certuri, să știi ce să accepți și ce nu, să-ți dai seama unde ești de ajutor și unde doar întreții problema. Uneori, cel mai puternic lucru pe care îl poate auzi un bărbat care pariază nu e o ceartă, ci o propoziție simplă și calmă: „iubire, avem o problemă și am căutat ajutor”. Nu o amenințare, nu un ultimatum. Un fapt. O ușă deschisă.

Dacă banii sunt deja o problemă în casă, merită să știi că există locuri în care ajutorul nu costă nimic. Le-am adunat în articolul despre unde se tratează gratuit dependența de jocuri de noroc.

Fotbalul nu e dușmanul. Mulți bărbați se uită la meciuri o viață întreagă fără să pună un leu pe ele și sunt fericiți așa. Dușmanul e momentul în care meciul devine doar un decor pentru bani. În care golul nu mai contează pentru că e frumos, ci pentru că strică un bilet. În care un tată nu mai poate sta în liniște cu copilul lui în fața televizorului, pentru că are telefonul în mână și mintea la următorul cornier.

Tu cum îl vezi, marți seara, când e meci: se uită la televizor sau la telefon?

Bibliografie

1. Di Censo, G. et al. (2024). Examining the Role of Sports Betting Marketing in Youth Problem Gambling. Journal of Gambling Studies.
2. Di Censo, G. et al. (2024). Mapping Youth Awareness of Sports Betting Advertising During the 2022 FIFA World Cup. Journal of Gambling Studies.
3. Khazaal, Y. et al. (2012). Effects of expertise on football betting. Substance Abuse Treatment, Prevention, and Policy.
4. Kim, H. S. et al. (2023). Dispositional and contextual correlates of in-play sports betting and related harms: A 2-week ecological momentary assessment study. Psychology of Addictive Behaviors.
5. Sinclair, E. S. L. et al. (2024). Cash outs during in-play sports betting: Who, why, and what it reveals. Addictive Behaviors.
6. Vieira, J. L. et al. (2023). This time with feeling: In-play sports betting as a vehicle for emotion regulation. Psychology of Addictive Behaviors.
7. Vieira, J. L. et al. (2023). Who makes in-play bets? Investigating the demographics, psychological characteristics, and gambling-related harms of in-play sports bettors. Journal of Behavioral Addictions.