Poate a început cu un plic. O scrisoare de la o bancă pe care nu o cunoști, lăsată pe dulapul din hol și dispărută a doua zi. Sau cu un SMS pe telefonul lui, citit în treacăt: „Vă informăm că, în lipsa plății, datele dumneavoastră vor fi transmise la Biroul de Credit”. El a spus că e o greșeală. Tu ai zâmbit, dar seara ai scris pe Google exact cuvintele din mesaj.

Dacă ai ajuns aici, probabil nu mai e vorba de un singur plic. Banii nu ajung de la o lună la alta, deși salariile au rămas aceleași. Telefonul lui stă mereu cu ecranul în jos. Iar tu te întrebi, cu un nod în gât, dacă omul de lângă tine joacă și dacă are datorii despre care nu știi nimic. Mai jos afli ce este Biroul de Credit, ce poți afla legal din evidențele lui și, poate mai important, ce nu poți afla și ce faci atunci.

Ce ține Biroul de Credit și cum îți ceri propriul raport

Biroul de Credit este o societate privată care administrează o bază de date în care băncile și celelalte instituții financiare participante trimit informații despre oamenii care au luat credite, care sunt codebitori sau giranți ori care au cerut un împrumut. Scopul declarat este ca un creditor să poată vedea, înainte să dea bani, dacă omul din fața lui mai are alte datorii și cum le-a plătit.

Ce anume apare acolo? Potrivit informațiilor publicate de bănci despre participarea lor la acest sistem, în raport intră datele de identificare, tipul creditului, sumele datorate, istoricul plăților și relațiile dintre conturi, adică cine e codebitor sau girant la creditul altcuiva. Mai apar eventualele proceduri de insolvență și numărul de interogări, adică de câte ori s-a uitat cineva în raportul tău, de obicei atunci când ai cerut un credit.

Informațiile negative, cum ar fi o rată întârziată, nu ajung acolo imediat. Decizia prin care Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal reglementează birourile de credit prevede că datele negative se transmit după 30 de zile de la data scadenței, iar omul trebuie anunțat cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte (ANSPDCP, 2007). Anunțul poate veni în scris, prin telefon, prin SMS sau prin e-mail. De aici și mesajul de la începutul articolului. Dacă ai văzut vreodată o astfel de notificare pe numele soțului tău, ea nu vine din senin: de regulă, înseamnă că există un credit cu o rată restantă.

Tot decizia aceasta prevede că datele negative rămân în evidență cel mult patru ani de la plata ultimei rate restante. Cererile de credit refuzate sau la care omul a renunțat se păstrează mai puțin, aproximativ șase luni. Un raport arată, deci, o bucată destul de lungă din viața financiară a cuiva.

Ai dreptul să vezi ce se știe despre tine. Regulamentul general privind protecția datelor îi dă oricărei persoane dreptul de a afla ce date personale prelucrează o instituție despre ea și de a primi o copie a lor, iar prima copie se dă gratuit (Regulamentul (UE) 2016/679, art. 15). Biroul de Credit îți permite să îți faci un cont pe site-ul lui, gratuit, sau să folosești aplicația pentru telefon, iar cererea se mai poate trimite prin poștă, pe adresa sediului din București, sau prin instituțiile care participă la sistem, adică la ghișeul băncii tale. Oricare cale ai alege, va trebui să dovedești că ești tu. Condițiile exacte, câte rapoarte gratuite poți cere și în cât timp, se pot schimba, așa că verifică-le pe site-ul oficial în momentul în care faci cererea. Nu da bani site-urilor intermediare care promit să îți „scoată” raportul.

De ce nu poți vedea raportul lui și ce poți face totuși

Aici e partea pe care mulți o află cu dezamăgire. Raportul soțului tău conține datele lui personale. Căsătoria nu îți dă acces la ele. Biroul de Credit nu îți va trimite raportul altei persoane doar pentru că ești soția ei, iar a intra în contul lui cu parola lui sau a face o cerere pe numele lui, cu buletinul lui, fără să știe, nu e o scurtătură. Poate avea consecințe juridice și, mai ales, strică exact lucrul pe care încerci să îl salvezi: încrederea dintre voi. Dacă tu îl minți ca să afli dacă el te minte, discuția de mai târziu va fi despre ce ai făcut tu, nu despre datorii.

Ce poți face, concret și legal?

1. Îți verifici propriul raport. Pare ciudat, fiindcă tu nu ai datorii. Dar raportul tău arată și conturile la care apari drept codebitor sau girant. Se întâmplă ca o femeie să fi semnat, cu ani în urmă, niște hârtii la bancă „doar ca formalitate” și să nu mai țină minte ce anume. Dacă numele tău apare la un credit pe care nu îl recunoști, ai motiv să ceri lămuriri băncii și Biroului de Credit și să vorbești cu un avocat. Și, oricum, e bine să știi ce semnezi de acum înainte.
2. Îi ceri să își scoată el raportul, împreună cu tine. E cel mai cinstit drum. Se poate face în zece minute, la masă, de pe telefonul lui. Nu e o percheziție, e o hotărâre luată în doi: „Vreau să ne uităm amândoi la situația noastră, a mea și a ta, și să știm unde suntem”. Și, ca să fie corect, arată-i-l și pe al tău.
3. Îți faci o listă cu ce știi sigur. Ce venituri intră în casă, ce rate aveți declarate, ce facturi s-au plătit și ce nu. Nu ca dosar împotriva lui, ci ca să nu te pierzi în bănuieli.

Trebuie spus cinstit și ce nu arată raportul. Banii împrumutați de la prieteni, de la colegi, de la rude, datoriile față de cunoscuți sau bijuteriile duse la amanet nu apar neapărat acolo. Un om care joacă ajunge adesea să împrumute întâi de la cei apropiați, tocmai pentru că acolo nu lasă urme. Un raport curat nu înseamnă, deci, că nu există datorii. Iar un raport încărcat nu îți spune, singur, că datoriile vin din jocuri de noroc.

Mai sunt semnele din viața de zi cu zi, care de obicei apar înaintea hârtiilor. Telefoane de la numere necunoscute, la care nu răspunde sau pentru care iese din cameră. Scrisori luate din cutia poștală înaintea ta. Trecerea bruscă la aplicația băncii pe telefon, „ca să fie mai simplu”. Bani care lipsesc din casă, obiecte care dispar, un inel care „s-a pierdut”. Explicații tot mai lungi pentru cheltuieli mici. Perioade de euforie și generozitate, urmate de irascibilitate și tăcere. Rude care te întreabă, jenate, dacă el și-a primit înapoi banii împrumutați. Niciunul dintre aceste lucruri nu înseamnă, luat separat, că joacă. Împreună și repetate, merită o discuție. Dacă vrei să vezi o listă mai completă, am scris despre semnele dependenței de jocuri de noroc într-un articol separat.

Ce au arătat studiile despre minciună, bani și încredere

Poate te întrebi dacă tu ești cea care exagerează. Cercetarea arată că nu ești singura care trăiește asta.

Într-un studiu făcut în Australia, cu peste 3.000 de oameni care jucau și peste 2.000 de oameni afectați de jocul altcuiva, cercetătorii au estimat că un om cu o problemă serioasă de joc afectează în jur de alte șase persoane, iar mai mult de jumătate dintre jucători au spus că jocul lor și-a afectat partenerul sau partenera (Goodwin et al., 2017). Un alt studiu, cu peste 5.000 de participanți din Australia și Noua Zeelandă, a comparat ce pățesc cei care joacă și ce pățesc soții sau soțiile lor. Numărul total de necazuri era asemănător, dar tipul lor diferea. Partenerii spuneau de cinci până la șase ori mai des că au crescut certurile, că relația a devenit tensionată sau că s-a încheiat din cauza jocului, iar cele mai multe dintre problemele lor erau emoționale (Jeffrey et al., 2019). Titlul acelui studiu spune destul: „Til debt do us part”, un joc de cuvinte pe formula din jurământul de nuntă, „până când moartea ne va despărți”, în care moartea e înlocuită cu datoria.

Carolyn Downs și Ryan Woolrych au studiat, prin interviuri și chestionare, cum ating datoriile din joc familia și locul de muncă. Au descris aceleași feluri de a ascunde pe care le recunosc multe soții: corespondența interceptată, trecerea la contul online ca să nu mai vină extrase acasă, istoricul șters din browser. Concluzia lor: ca să ascunzi o datorie, ajungi să minți și să te porți în așa fel încât nimeni nu mai poate avea încredere în tine. Iar pierderea încrederii apărea printre cauzele importante pentru care relațiile se degradau (Downs & Woolrych, 2010).

Același lucru apare când partenerii povestesc cu vorbele lor. Louise Holdsworth și colegii ei au intervievat în profunzime 18 parteneri și foști parteneri ai unor oameni care jucau; 17 dintre ei erau femei. Pe lângă pierderile de bani, au vorbit despre minciuni și despre pierderea încrederii, trăite ca o trădare. O participantă spunea că minciunile despre ce face și ce nu face el cu banii au afectat relația cel mai mult. Mulți au aflat de problemă abia când a venit criza, nu pentru că celălalt le-ar fi spus (Holdsworth et al., 2013).

De ce minte omul care joacă, chiar și când te iubește? Pentru că rușinea e uriașă și pentru că, în mintea lui, mai există mereu o șansă să recupereze totul înainte să afli. Cu minciuna câștigă timp. Asta nu o face mai puțin dureroasă pentru tine, dar te ajută să înțelegi că nu e, în primul rând, un verdict despre tine sau despre cât valorezi pentru el. Iar ce îl ajută, concret, pe un om care vrea să se oprească găsești în articolul despre tratamentul dependenței de jocuri de noroc.

Cum deschizi discuția? Alege un moment liniștit, nu seara în care a sosit un plic sau în care ai găsit o notificare. Vorbește despre ce ai văzut, nu despre ce crezi că este el. „Am văzut un mesaj despre o rată întârziată și m-am speriat” lasă loc unui răspuns. „Știu că ești un mincinos și un jucător” închide orice ușă. Spune ce simți și de ce ai nevoie: „Am nevoie să știu cât datorăm, ca să pot dormi noaptea”. Pregătește-te să nu afli totul din prima. De cele mai multe ori omul recunoaște o parte, cea mai mică, iar restul iese la iveală abia cu timpul. Asta nu înseamnă că discuția a eșuat. Înseamnă că a început.

Nu negocia sub presiune și nu promite nimic pe loc. Dacă îți cere să semnezi ceva, să iei un credit pe numele tău ca să „închidă” datoriile lui sau să fii girantă, spune-i că te gândești și că vrei să vorbești întâi cu un specialist. O datorie mutată de pe numele lui pe al tău nu dispare. Doar își schimbă adresa.

Protejarea propriilor bani nu e o lipsă de iubire. Păstrează-ți un cont în care intră salariul tău și la care numai tu ai acces. Nu da nimănui cardul și codul PIN, nici măcar „pentru o zi”. Păstrează copii după actele importante ale casei. Plătește întâi ce ține casa în picioare, adică locuința, utilitățile, mâncarea, nevoile copiilor, și abia apoi discută despre datoriile lui. Codul civil enumeră datoriile pentru care soții răspund cu bunurile lor comune, cum ar fi cele contractate de amândoi sau cele pentru cheltuielile obișnuite ale căsniciei (Legea nr. 287/2009, art. 351). Pentru celelalte, regulile sunt mai complicate și depind de situația fiecărei familii. Legile se mai schimbă, iar pentru cazul vostru concret ai nevoie de un avocat sau de un consilier specializat. Nimic de aici nu ține loc de sfat juridic.

Și tu ai nevoie de ajutor

Multe femei amână să ceară ajutor pentru ele, pentru că problema „e a lui”. Dar tu ești cea care nu mai doarme, care numără banii de trei ori și care verifică poșta înaintea lui. Asta te consumă, iar de multe ori, fără să vrei, ajungi să preiei tu controlul peste tot, să îi acoperi urmele în fața familiei și să plătești în locul lui. Despre alunecarea aceasta am scris în articolul grija pentru el devine boala ta.

Există programe gândite anume pentru membrii familiei. Unul dintre ele se numește CRAFT și învață familia cum să comunice cu omul care joacă și cum să îl încurajeze să ceară ajutor, fără ceartă și fără ultimatumuri date la nervi. Într-un studiu randomizat făcut în Canada, 186 de membri ai unor familii au primit fie un ghid de autoajutor bazat pe aceste principii, fie același ghid plus sprijin la telefon, fie doar informații generale. Majoritatea erau femei, iar mai mult de jumătate erau partenerii de viață ai celui care juca. În toate grupurile, viața personală și relația s-au îmbunătățit după trei și după șase luni, iar cei care au lucrat cu ghidul au raportat mai puține zile de joc la omul drag și au fost mai mulțumiți de ajutorul primit. Nici ghidul, nici sprijinul la telefon nu au crescut însă numărul celor care au intrat în tratament (Hodgins et al., 2007). Cu alte cuvinte, familia are nevoie de mai mult decât o broșură: are nevoie de cineva care să o însoțească.

O analiză care a adunat studiile despre intervențiile pentru familiile celor care joacă a ajuns la o concluzie cinstită: în general, cei care au primit o intervenție nu au arătat beneficii mai mari decât grupurile de control, iar programele viitoare ar trebui să pună pe primul loc starea de bine a celor din jurul omului care joacă (Vassallo et al., 2023). E o idee simplă, care schimbă felul în care ceri ajutor. Nu mergi la psiholog ca să afli cum să îl faci să se oprească. Mergi ca să nu te pierzi pe tine.

Un psiholog care lucrează cu dependențele și cu familiile lor te poate ajuta să îți limpezești ce știi și ce nu știi, să îți pregătești discuția, să îți pui limite pe care să le poți ține și să hotărăști ce faci cu banii tăi. Poți veni chiar dacă el nu vrea încă să audă de terapie. Grupurile de sprijin pentru familii, cum sunt cele de tip Gam-Anon, acolo unde există, și grupurile online te scot din izolare: acolo afli că povestea ta, cu plicurile ascunse și telefonul întors, seamănă cu povestea multor altor femei. Există și variante gratuite de tratament, atât pentru omul care joacă, cât și pentru familie. Dacă vrei să înțelegi mai bine ce trăiești în rolul acesta, citește și ce înseamnă să fii soția unui om care joacă.

Raportul de la Biroul de Credit îți poate spune multe despre tine și, cu acordul lui, despre el. Nu îți poate spune însă ce faceți mai departe. Asta se hotărăște la masa din bucătărie, într-o discuție grea, pe care nu trebuie să o porți singură.

Bibliografie

1. Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. (2007). Decizia nr. 105/2007 cu privire la prelucrările de date cu caracter personal efectuate în sisteme de evidență de tipul birourilor de credit. Portal Legislativ. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/88177
2. Banca Comercială Română. (f.a.). Participarea BCR la Sistemul Biroului de Credit. https://www.bcr.ro/ro/persoane-fizice/informatii-utile/sistem-birou-de-credit
3. Biroul de Credit. (f.a.). Întrebări frecvente. https://www.birouldecredit.ro/wps/portal/bcro/Home/intrebari_frecvente
4. Downs, C., & Woolrych, R. (2010). Gambling and debt: The hidden impacts on family and work life. Community, Work & Family, 13(3), 311–328. https://doi.org/10.1080/13668803.2010.488096
5. Goodwin, B. C., Browne, M., Rockloff, M., & Rose, J. (2017). A typical problem gambler affects six others. International Gambling Studies, 17(2), 276–289. https://doi.org/10.1080/14459795.2017.1331252
6. Hodgins, D. C., Toneatto, T., Makarchuk, K., Skinner, W., & Vincent, S. (2007). Minimal treatment approaches for concerned significant others of problem gamblers: A randomized controlled trial. Journal of Gambling Studies, 23(2), 215–230. https://doi.org/10.1007/s10899-006-9052-2
7. Holdsworth, L., Nuske, E., Tiyce, M., & Hing, N. (2013). Impacts of gambling problems on partners: Partners’ interpretations. Asian Journal of Gambling Issues and Public Health, 3, Articolul 11. https://doi.org/10.1186/2195-3007-3-11
8. Jeffrey, L., Browne, M., Rawat, V., Langham, E., Li, E., & Rockloff, M. (2019). Til debt do us part: Comparing gambling harms between gamblers and their spouses. Journal of Gambling Studies, 35(3), 1015–1034. https://doi.org/10.1007/s10899-019-09826-3
9. Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată. (2011). Portal Legislativ. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/130143
10. Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. (2016). Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 119, 1–88. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32016R0679
11. Vassallo, M., DeGiovanni, K., & Montgomery, P. (2023). The efficacy of psychosocial interventions in minimising the harm caused to affected others of problem gambling: A systematic review and meta-analysis. Journal of Gambling Studies, 39(4), 1927–1958. https://doi.org/10.1007/s10899-023-10220-3

Care e primul lucru pe care l-ai putea face săptămâna aceasta pentru liniștea ta, fie că e cererea propriului raport, fie o discuție cu el, fie o întâlnire doar pentru tine?

Dacă vrei să lucrăm împreună, ne putem vedea online, oriunde te-ai afla, sau în cabinet, pe Str. Grigore Ionescu nr. 65, sector 2, București. Mă poți suna la 0732 259 850. Dacă nu răspund, lasă-mi un mesaj pe WhatsApp, la același număr. Pe e-mail răspund mai greu, pentru că adresa e folosită mai ales pentru cursuri și mesajele se pot pierde printre celelalte.