În literatura de specialitate, diferențele dintre jocurile de noroc online și cele desfășurate în mediul fizic sunt analizate din perspectiva accesibilității, intensității comportamentului și riscului de dezvoltare a dependenței. Se observă că mediul în care are loc jocul influențează semnificativ modul în care individul interacționează cu acesta.

Impactul jocurilor asupra comportamentului jucătorilor

Jocurile online vs. jocurile în cazino: Ce alegi tu?

Conform lui Griffiths (2003), jocurile de noroc online prezintă un risc crescut de dezvoltare a comportamentelor adictive datorită caracteristicilor lor structurale, precum accesibilitatea permanentă, anonimatul și viteza ridicată a jocului. Autorul subliniază că posibilitatea de a juca oricând și de oriunde reduce barierele naturale care, în mod obișnuit, limitează comportamentul în cazinourile fizice.

În aceeași direcție, Gainsbury (2015) evidențiază faptul că jucătorii online tind să dezvolte tipare de joc mai frecvente și mai intense, deoarece mediul digital facilitează continuitatea și reduce percepția timpului și a pierderilor. Se observă o implicare mai rapidă și mai repetitivă, ceea ce poate accelera instalarea dependenței.

Pe de altă parte, jocurile desfășurate în spațiul fizic implică anumite limite externe. Conform lui Hing et al. (2014), prezența fizică într-un cazinou presupune deplasare, interacțiune socială și constrângeri de timp, ceea ce poate reduce frecvența comportamentului. Totuși, aceste medii sunt construite pentru a stimula implicarea emoțională, prin lumină, sunet și atmosferă, ceea ce poate menține jucătorul într-o stare de activare crescută.

Un alt aspect relevant este percepția banilor. Studiile arată că în mediul online, utilizarea cardurilor sau a portofelelor digitale reduce impactul emoțional al pierderii banilor, fenomen cunoscut sub numele de „distanțare psihologică față de bani” (Griffiths, Parke, Wood & Parke, 2006). În schimb, în cazinourile fizice, manipularea directă a banilor sau a jetoanelor poate menține o mai mare conștientizare a pierderilor, deși aceasta este parțial diminuată prin utilizarea jetoanelor.

În ceea ce privește profilul jucătorilor, Gainsbury et al. (2012) observă că persoanele care preferă mediul online tind să fie mai tinere, mai familiarizate cu tehnologia și mai predispuse la comportamente impulsive. În contrast, jucătorii din mediul fizic sunt mai diversificați ca vârstă și pot fi influențați mai mult de contextul social.

Cu toate acestea, literatura nu susține o separare rigidă între cele două tipuri de joc. Se observă frecvent un fenomen de „migrare” între medii, în care jucătorii alternează între online și offline, ceea ce poate crește complexitatea comportamentului adictiv (Wardle et al., 2011). Atât jocurile de noroc online, cât și cele desfășurate în mediul fizic prezintă riscuri specifice. Mediul online amplifică accesibilitatea și frecvența, în timp ce mediul fizic intensifică experiența emoțională și socială. Diferența nu constă doar în locul unde se joacă, ci în modul în care caracteristicile fiecărui mediu interacționează cu vulnerabilitățile individuale.

Un aspect esențial în înțelegerea diferențelor dintre jocurile de noroc online și cele fizice este reprezentat de mecanismele neurobiologice implicate. Din perspectivă neuropsihologică, ambele forme activează sistemul de recompensă al creierului, în special circuitele dopaminergice asociate anticipării câștigului. Cu toate acestea, se observă că mediul online amplifică frecvența acestor activări prin ritmul rapid al jocului și prin accesul continuu.

Conform lui Clark (2010), jocurile de noroc stimulează puternic sistemul de recompensă chiar și în absența câștigului real, prin așa-numitele „near-miss effects” (aproape câștiguri), care mențin motivația și implicarea. În mediul online, aceste mecanisme sunt integrate mai eficient în designul platformelor, crescând astfel probabilitatea repetării comportamentului.

În același timp, cercetările lui Potenza (2013) arată că persoanele cu comportament problematic de joc prezintă modificări în zonele cerebrale implicate în controlul impulsurilor și luarea deciziilor. Se observă o reducere a capacității de inhibiție și o orientare crescută către recompense imediate, ceea ce explică dificultatea de a opri comportamentul, chiar și în fața consecințelor negative.

Diferențele dintre mediul online și cel fizic devin vizibile și la nivel cognitiv. În mediul online, jucătorii sunt expuși constant la stimuli rapizi, la feedback imediat și la posibilitatea de a relua instantaneu jocul. Conform lui King și Delfabbro (2019), această dinamică favorizează dezvoltarea unor tipare automate de comportament, reducând spațiul pentru reflecție și control conștient.

În contrast, mediul fizic introduce anumite pauze naturale, cum ar fi deplasarea, interacțiunea cu alte persoane sau limitările de timp ale locației. Aceste întreruperi pot funcționa ca micro-momente de conștientizare, chiar dacă nu sunt întotdeauna suficiente pentru a opri comportamentul.

Un alt element relevant este reprezentat de factorii sociali. În cazinourile fizice, prezența altor persoane poate avea atât un efect de amplificare, cât și unul de inhibare. Pe de o parte, atmosfera socială poate încuraja continuarea jocului, însă pe de altă parte, expunerea publică poate introduce un anumit grad de autocontrol. În mediul online, acest filtru social dispare aproape complet, ceea ce poate facilita pierderea limitelor personale.

În ceea ce privește percepția controlului, studiile arată că jucătorii dezvoltă frecvent iluzii cognitive legate de abilitatea de a influența rezultatul jocului. Toneatto (1999) descrie aceste distorsiuni cognitive ca fiind centrale în menținerea comportamentului adictiv. În mediul online, aceste iluzii pot fi amplificate prin design-ul interfețelor, care creează impresia de control și implicare activă.

Pe baza acestor observații, se conturează ideea că diferențele dintre jocurile online și cele fizice nu sunt doar de formă, ci de structură. Mediul online favorizează continuitatea, viteza și izolarea, în timp ce mediul fizic implică intensitate emoțională și stimulare senzorială directă.

Din perspectivă clinică, aceste diferențe au implicații importante. Intervențiile destinate jucătorilor online trebuie să vizeze controlul impulsului și conștientizarea tiparelor automate, în timp ce intervențiile pentru jucătorii din mediul fizic pot include lucrul pe stimulii de mediu și pe contextul social al comportamentului. Atât jocurile online, cât și cele fizice activează mecanisme similare la nivel neuropsihologic, însă mediul în care acestea se desfășoară modelează intensitatea, frecvența și forma comportamentului. Înțelegerea acestor diferențe permite dezvoltarea unor intervenții mai precise și adaptate nevoilor fiecărui tip de jucător.

Bibliografie:

1. Andersson et al. – Guided Internet-based vs. face-to-face cognitive behavior therapy for psychiatric and somatic disorders (2014)
2. Békés & Aafjes-van Doorn – Psychotherapists’ attitudes toward online therapy during the COVID-19 pandemic (2020)
3. Carlbring et al. – Internet-based vs. face-to-face cognitive behavior therapy for psychiatric and somatic disorders (2018)
4. Clark – Decision-making during gambling: An integration of cognitive and psychobiological approaches (2010)
5. Christensen et al. – Adherence in Internet interventions for anxiety and depression (2009)
6. Gainsbury – Online gambling addiction: The relationship between Internet gambling and disordered gambling (2015)
7. Gainsbury et al. – How the Internet is changing gambling: Findings from an Australian prevalence survey (2012)
8. Griffiths – Internet gambling: Issues, concerns, and recommendations (2003)
9. Griffiths et al. – Internet gambling: An overview of psychosocial impacts (2006)
10. Hing et al. – The relationship between gambling expenditure and harm: A cross-sectional population survey (2014)
11. King & Delfabbro – Video game monetization (e.g., ‘loot boxes’): A blueprint for practical social responsibility measures (2019)
12. Norwood et al. – Working alliance and outcome effectiveness in videoconferencing psychotherapy (2018)
13. Potenza – Neurobiology of gambling behaviors (2013)
14. Toneatto – Cognitive psychopathology of problem gambling (1999)
15. Wardle et al. – Defining the online gambler and patterns of behavior integration (2011)