Adicția nu apare întotdeauna din haos vizibil sau traume dramatice, ci adesea dintr-un sol psihologic mult mai rafinat și mai puțin recunoscut: trauma de performanță. Într-o societate în care valoarea umană este adesea măsurată prin rezultate, comparații și standarde imposibil de atins, tot mai multe persoane dezvoltă o relație patologică cu ideea de „a fi…

Află mai multe

În inima fiecărei adicții se află o despărțire. Nu o despărțire de ceilalți, ci o ruptură tăcută, insesizabilă la început, dar devastatoare în timp, între persoana care trăiește și sinele său autentic. Adicția nu este doar o problemă de consum, de substanțe sau de comportamente compulsive, ci este expresia unui război interior, a unei tentative…

Află mai multe

În cadrul clinic și psihoterapeutic, ideea că o persoană își poate controla adicția prin simpla voință este nu doar inexactă, ci și profund dăunătoare. Această iluzie a controlului devine adesea un cerc vicios, în care individul dependent, în loc să își vindece rădăcinile psihologice ale compulsiei, continuă să se autopedepsească pentru lipsa de voință și…

Află mai multe

Conceptul de „personalitate adictivă” a fost utilizat de zeci de ani pentru a explica de ce anumite persoane dezvoltă dependențe de substanțe sau comportamente compulsive, în timp ce altele pot consuma ocazional fără a pierde controlul. Termenul a fost popularizat în discursul clinic, dar și în cultura populară, fiind adesea folosit pentru a desemna un…

Află mai multe

Ia o foaie si scrie simbolic o scrisoare pe care o iei și o ” înmormântezi ” Astăzi aduc în lumină ceea ce am ascuns prea mult timp în întuneric. Astăzi nu mai fug de ceea ce am fost. Nu mai trag cortina peste rușine, nu mai îmbrac masca supraviețuirii. Astăzi vin cu mâinile goale…

Află mai multe

Te chem. Te caut. Te simt tremurând la marginea mea. Te știu acolo, ascuns sub straturi de tăcere, de rușine, de amânare, de compromis. Nu ai plecat niciodată, dar te-am auzit tot mai rar. Nu pentru că nu strigai. Ci pentru că nu mai aveam curajul să te ascult. Suflet al meu, mi-e greu să…

Află mai multe

Te privesc. Te simt cum fugi, cum alergi, cum te învârți în cercuri. Te simt cum inventezi scenarii, cum repeți greșeli, cum te temi, cum compari, cum critici. Te simt cum nu te oprești niciodată. Cum umpli fiecare tăcere. Cum umpli fiecare spațiu. Cum nu poți dormi. Cum nu poți respira. Cum nu poți fi.…

Află mai multe

Te chem. Te simt. Te ating cu cuvântul, pentru că mâinile mele nu mai știu cum să te mângâie fără teamă. Am uitat demult cum e să fiu în tine fără să vreau să fug. Și totuși, ai fost aici. Mereu. Răbdător. Lovit. Epuizat. Și viu. Îți scriu cu plecăciune, trup al meu. Ființă vie…

Află mai multe

În multe familii afectate de adicție, copiii rămân tăcuți martori ai haosului. Se vorbește în șoaptă, se ascunde, se neagă. Dar copiii simt adevărul, chiar și atunci când nimeni nu le spune nimic. Adevărul nerostit doare mai mult decât adevărul spus cu grijă. Studiile arată că minorii expuși la comportamente adictive riscă tulburări de dezvoltare…

Află mai multe