-

Cum arată copilul interior al dependentului: între rușine și nevoia de iubire
În fiecare dependent trăiește un copil care nu a fost văzut, auzit, ținut, validat sau iubit necondiționat. Acest copil nu dispare în momentul în care adultul preia controlul, ci continuă să trăiască în adâncul psihicului, acționând din umbră prin suferință, impulsuri, rușine cronică și o căutare disperată de alinare. Copilul interior al dependentului este, în…
-

Inteligența emoțională scăzută și evitarea afectivă în adicții
În centrul fiecărei adicții nu se află o substanță sau un comportament compulsiv, ci o relație disfuncțională cu emoția. Persoanele care dezvoltă dependențe cronice prezintă adesea o capacitate redusă de a identifica, exprima și regla propriile trăiri afective, ceea ce face ca realitatea emoțională să devină o povară insuportabilă, căutându-se astfel metode rapide de evitare,…
-

De ce suferința ne face vulnerabili la adicții spirituale
Adicțiile spirituale sunt printre cele mai subtil ascunse forme de evitare psihică, adesea învelite în limbajul vindecării, al luminii și al evoluției, dar în esență funcționând ca o strategie de fugă de sine. Într-o epocă în care durerea emoțională nu mai este reprimată prin tăcere, ci transformată în conținut spiritual de consum, tot mai multe…
-

Trauma de performanță: când perfecționismul duce la adicție
Adicția nu apare întotdeauna din haos vizibil sau traume dramatice, ci adesea dintr-un sol psihologic mult mai rafinat și mai puțin recunoscut: trauma de performanță. Într-o societate în care valoarea umană este adesea măsurată prin rezultate, comparații și standarde imposibil de atins, tot mai multe persoane dezvoltă o relație patologică cu ideea de „a fi…
-

Cum se rupe legătura cu sinele în adicție – și cum se reconstruiește
În inima fiecărei adicții se află o despărțire. Nu o despărțire de ceilalți, ci o ruptură tăcută, insesizabilă la început, dar devastatoare în timp, între persoana care trăiește și sinele său autentic. Adicția nu este doar o problemă de consum, de substanțe sau de comportamente compulsive, ci este expresia unui război interior, a unei tentative…
-

De ce „controlul” nu vindecă adicția ?
În cadrul clinic și psihoterapeutic, ideea că o persoană își poate controla adicția prin simpla voință este nu doar inexactă, ci și profund dăunătoare. Această iluzie a controlului devine adesea un cerc vicios, în care individul dependent, în loc să își vindece rădăcinile psihologice ale compulsiei, continuă să se autopedepsească pentru lipsa de voință și…
-

Personalitatea adictivă: mit psihologic sau realitate clinică?
Conceptul de „personalitate adictivă” a fost utilizat de zeci de ani pentru a explica de ce anumite persoane dezvoltă dependențe de substanțe sau comportamente compulsive, în timp ce altele pot consuma ocazional fără a pierde controlul. Termenul a fost popularizat în discursul clinic, dar și în cultura populară, fiind adesea folosit pentru a desemna un…
-

Sindromul amotivational: realitate psihiatrică sau stigmat?
Conceptul de sindrom amotivational a apărut în literatura psihiatrică odată cu creșterea consumului de cannabis, fiind descris ca un ansamblu de simptome caracterizate prin scăderea voinței, lipsa de inițiativă, dificultăți în planificare, retragere socială și apatie generalizată. Sindromul este controversat din mai multe motive: pe de o parte, este raportat în special în rândul consumatorilor…








