Telefonul vibrează pe masă, cu ecranul în jos. Nu-l întorci. E al treilea apel de azi de la un număr pe care nu-l ai salvat, iar dacă te uiți, o să vezi și mesajul de dimineață, cel care îți amintește politicos că rata e restantă de nouă zile. În aplicația de pariuri ai 40 de lei. În cont, 12 lei. Și în minte ai o singură idee, care la ora asta ți se pare perfect logică: dacă iese biletul de diseară, plătești tot și nu află nimeni.

Dacă ai datorii la IFN și ai început să joci ca să le acoperi, textul ăsta e pentru tine. E și pentru soția, mama sau fratele care a găsit în cutia poștală plicul de la o firmă de recuperare și încearcă să priceapă ce urmează. Îți spun ce se întâmplă, pas cu pas, când nu mai plătești ratele, ce drepturi îți dă legea în vigoare și, mai ales, ce se petrece în mintea omului care joacă atunci când datoria crește. Partea asta din urmă decide de cele mai multe ori cum se termină povestea.

Sunt psiholog, nu avocat. Tot ce scriu aici despre lege se sprijină strict pe textele în vigoare, pe care le găsești la final, în bibliografie. Pentru situația ta concretă, întrebarea potrivită o pui unui avocat sau executorului judecătoresc care are dosarul.

Primele săptămâni după o rată neplătită

Ce se întâmplă în primele zile e mai puțin dramatic decât îți imaginezi la trei noaptea. Și mai serios decât ți-ai dori.

Din ziua în care rata nu intră, începe să curgă ceea ce Codul civil numește daune moratorii. Pe înțelesul tuturor, o penalizare pentru întârziere. Art. 1.535 spune că, atunci când o sumă de bani nu e plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până la plată, în cuantumul convenit în contract sau, dacă nu s-a convenit nimic, în cel prevăzut de lege. Detaliul care îi surprinde pe mulți: creditorul nu trebuie să dovedească vreun prejudiciu. Întârzierea, singură, e de ajuns.

Asta nu înseamnă că IFN-ul poate adăuga ce vrea. Legea spune limpede că instituțiile financiare nebancare nu pot pretinde clientului dobânzi, penalități, comisioane sau alte costuri dacă plata lor nu e stipulată în contract (art. 51 alin. 2 din Legea nr. 93/2009). Prima întrebare, înaintea oricărei panici, e deci una foarte simplă. Ce scrie în contract?

Mulți oameni care joacă au semnat contractele pe telefon, în câteva minute, uneori după miezul nopții, și nu le-au mai deschis niciodată. Acum e momentul să le cauți. Pe toate. La cei care joacă se întâmplă des să nu fie un singur credit, ci mai multe, luate unul ca să-l acopere pe celălalt. Am scris separat despre felul în care un om ajunge la zece împrumuturi la IFN-uri deodată. Aici contează altceva: fiecare contract are scadența lui, penalitățile lui și, în curând, consecințele lui.

Următorul prag e Biroul de Credit. Datele negative ajung acolo după 30 de zile de la scadență, iar tu trebuie să fii anunțat cu cel puțin 15 zile calendaristice înainte (Decizia ANSPDCP nr. 105/2007). Notificarea aceea nu e o hârtie de pus deoparte. E ultimul semnal înainte ca întârzierea să intre în istoricul tău de credit, unde o vor vedea și ceilalți creditori. Practic, ușa spre împrumuturi noi începe să se închidă.

Pentru omul care joacă, vestea are două fețe. Presiunea crește, pentru că dispare colacul de salvare al încă unui credit. Dar tot de aici se usucă și una dintre sursele de bani pentru joc. Dacă tu ești cea care bănuiește că el are datorii despre care nu ți-a spus, am explicat într-un alt articol ce poți afla de la Biroul de Credit și ce nu.

Legea nr. 243/2024 a schimbat și ea ceva important. A pus plafoane la costul creditelor de consum acordate de IFN-uri. La un credit de consum de cel mult 5.000 de lei, costul total al creditării nu poate depăși 1% pe zi și, în același timp, totalul de plată nu poate depăși dublul valorii creditului. Între 5.001 și 10.000 de lei, plafonul zilnic e de 0,8%, iar între 10.001 și 25.000 de lei, de 0,6%, cu aceeași limită a dublului (art. 6). În costul total intră, după aceeași lege, și dobânda penalizatoare (art. 2 lit. j).

Dacă plafoanele sunt depășite, poți cere reducerea costurilor, pe cale amiabilă, în instanță sau prin soluționarea alternativă a litigiilor, direct ori printr-o asociație de consumatori (art. 7). Legea mai numește practici comerciale incorecte dobânzile penalizatoare care depășesc totalul sumei împrumutate și dobânzile la dobânzi, inclusiv cele ascunse sub alte denumiri (art. 9). Merită să pui contractele lângă aceste articole, cu un pix în mână.

Și un drept despre care se vorbește prea puțin: contractul se poate renegocia, iar legea îl obligă pe creditor să-ți răspundă. Potrivit art. 8 din Legea nr. 243/2024, poți cere revizuirea contractului, iar creditorul trebuie să-ți trimită în scris, în cel mult 30 de zile, o propunere de revizuire care ține cont de situația ta financiară. Propunerea poate cuprinde reducerea sau ștergerea parțială a unor obligații, reeșalonarea sau refinanțarea. Dacă primești un refuz explicit sau dacă răspunsul întârzie mai mult de 45 de zile, poți cere instanței adaptarea contractului. Același drept rămâne valabil și după ce creanța a fost vândută altcuiva.

Pe hârtie, pare simplu. Pentru omul care joacă, o cerere de revizuire înseamnă să scrie negru pe alb că nu mai poate plăti. Adică exact lucrul pe care l-a evitat luni la rând. De aceea mulți nu o fac niciodată și lasă datoria să meargă mai departe, spre etapa următoare.

Când datoria la IFN ajunge la recuperatori sau la executor

Într-o zi, apelurile nu mai vin de la IFN, ci de la o firmă cu un nume pe care nu l-ai auzit. Creanța a fost cesionată, adică vândută unei entități de recuperare. Aici legea îți dă două lucruri concrete.

Primul: trebuie să fii informat cât datorezi și să ți se arate documentele justificative (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 243/2024). Al doilea, mai important: recuperatorul nu are voie să-ți ceară, în total, mai mult decât suma certificată de creditor la momentul cesiunii, incluzând aici orice cheltuieli de recuperare, chiar și pe cele de executare silită (art. 12 alin. 2). Suma trebuie să-ți fie prezentată defalcat, în scris (art. 12 alin. 3).

Traducerea practică: nu accepta o sumă spusă la telefon, pe un ton grăbit, cu termen până mâine. Cere-o în scris, pe componente. O cerere scrisă calmă schimbă adesea tonul convorbirilor următoare. Și, pentru tine, mută discuția din zona fricii în zona hârtiilor, unde ai mai multă putere decât crezi.

Al doilea lucru, pe care mulți nu-l știu, ține de natura contractului. Contractele de credit încheiate cu un IFN, împreună cu garanțiile lor, constituie titluri executorii (art. 52 alin. 1 din Legea nr. 93/2009). Spus simplu, IFN-ul nu are nevoie să te dea mai întâi în judecată ca să obțină o hotărâre împotriva ta. Contractul însuși poate fi pus în executare, prin executor judecătoresc. De aceea datoriile la IFN pot ajunge la executare silită mai repede decât se așteaptă oamenii.

Despre executarea silită propriu-zisă scriu pe larg într-un articol separat. Aici rețin doar trei repere din Codul de procedură civilă, pentru că liniștesc și pentru că protejează.

Din salariu și din alte venituri periodice destinate traiului, pentru datorii obișnuite (altele decât obligațiile de întreținere), se poate reține cel mult o treime din venitul lunar net (art. 729 alin. 1). Dacă sunt mai multe popriri pe aceeași sumă, totalul nu poate trece de jumătate din venitul net, în afară de cazul în care legea prevede altfel (art. 729 alin. 2). Iar dacă venitul e mai mic decât salariul minim net pe economie, poate fi urmărită doar partea care depășește jumătate din acest salariu minim (art. 729 alin. 3). Banii primiți de la stat pentru copii nu pot fi urmăriți pentru niciun fel de datorii (art. 729 alin. 7).

Dreptul de a obține executarea silită se prescrie, ca regulă, în 3 ani (art. 706 alin. 1). Iar împotriva executării, a încheierilor executorului și a oricărui act de executare se poate face contestație la executare de către cei interesați sau vătămați (art. 712). Contestația are termenele ei, pe care nu le las aici la voia aproximărilor. Dacă ai primit primul act de la un executor, mergi la un avocat în zilele următoare, nu în lunile următoare.

Dacă tu ești soția lui, probabil întrebarea ta e alta: răspund eu pentru datoriile lui? Codul civil spune că bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți (art. 353 alin. 1). Totuși, după ce sunt urmărite bunurile proprii ale soțului datornic, creditorul lui personal poate cere împărțirea bunurilor comune, numai cât e necesar pentru acoperirea creanței (art. 353 alin. 2). Veniturile tale din muncă nu pot fi urmărite pentru datoriile comune asumate de celălalt soț, cu excepția celor pentru cheltuielile obișnuite ale căsătoriei (art. 354). Dacă o anumită datorie e personală sau comună, asta lămurești cu un avocat, cu actele pe masă.

Altfel stau lucrurile dacă ai semnat ca garant. Fideiusiunea nu se prezumă, trebuie asumată expres, printr-un înscris (art. 2.282 Cod civil). Dacă ai semnat, Legea nr. 243/2024 te consideră și pe tine consumator, cu aceleași protecții ca ale lui (art. 2 lit. a).

Până aici, partea vizibilă: hârtii, termene, procente. Partea cealaltă nu se vede în niciun contract, dar hotărăște dacă datoriile vor crește sau vor începe să scadă.

De ce datoria îl împinge înapoi la joc

Pentru un om fără probleme cu jocul, o datorie care crește e un motiv să se oprească. Pentru omul care joacă, aceeași datorie devine adesea un motiv să mai joace o dată.

Fenomenul are un nume în cercetare: goana după pierderi, în engleză loss-chasing. E tendința de a continua sau de a intensifica jocul după ce ai pierdut, ca să recuperezi. Cercetătorii o consideră un simptom clinic central al tulburării de joc de noroc și disting două forme. Una se petrece în aceeași sesiune, când omul mărește miza, joacă mai repede sau își asumă riscuri mai mari. Cealaltă se petrece între sesiuni, când se întoarce în altă zi ca să-și scoată banii înapoi (Banerjee et al., 2023).

Acum pune lângă asta o rată la IFN. Fiecare rată neplătită devine o pierdere de recuperat. Fiecare apel al recuperatorului îi amintește suma. Și singura cale care pare suficient de rapidă ca să închidă gaura e tot jocul. Gândul care sună de obicei cam așa, „un bilet bun și scap de tot”, e una dintre distorsiunile pe care și le spune omul care joacă. Din interior, nu se simte ca o distorsiune. Se simte ca un plan.

Studiile pe datorii merg în aceeași direcție. Într-un set de trei studii pe tineri adulți din Finlanda și din Statele Unite, problemele cu jocul au fost asociate cu datoriile de consum, acestea cu problemele de plată (neplata și executarea silită), iar datoriile și problemele de plată, cu distresul psihologic. Autorii observă că creditele de consum și împrumuturile rapide pot da resurse jucătorilor ca să continue să joace (Oksanen et al., 2018). Împrumutul rapid luat până la salariu funcționează, în cazul lor, ca un rezervor de joc, nu ca o punte peste o lună grea.

Un studiu australian pe 309 jucători a dus ideea un pas mai departe. Cercetătorii s-au uitat la grija apăsătoare legată de datorii, adică la stresul datoriei. Acest stres a explicat o parte din legătura dintre problemele cu jocul și distresul psihologic, depresia, starea de bine și efectele jocului asupra familiei (Swanton & Gainsbury, 2020). E un studiu transversal, deci nu arată ce a apărut întâi. Dar autorii recomandă ca serviciile de tratament să întrebe de rutină despre datorii și despre îngrijorarea legată de ele.

Cel mai limpede tablou vine dintr-un studiu canadian care a urmărit, timp de un an, 101 oameni care tocmai se lăsaseră de jocuri de noroc. Doar 8% n-au mai jucat deloc în tot acest an. Recăderile au apărut cel mai des seara, când omul era singur și se gândea la bani. Iar explicațiile cele mai frecvente pentru recăderile mari au fost gândurile despre câștig și senzația că trebuie să facă rost de bani (Hodgins & el-Guebaly, 2004).

Citește încă o dată situația. Seara. Singur. Cu gândul la bani. E exact imaginea omului cu datorii la IFN care a închis telefonul după al treilea apel de la recuperatori. Datoria a pornit din joc. Acum îl și pornește.

O recenzie sistematică a 50 de articole despre ce prezice rezultatele tratamentului psihologic pentru jocuri de noroc a găsit că lipsa datoriilor din joc s-a asociat cu rezultate bune cel puțin într-unul dintre momentele de evaluare (Merkouris et al., 2016). Nu a fost cel mai puternic predictor, dar a apărut pe listă. Datoria nu condamnă pe nimeni la eșec. Dar e una dintre greutățile pe care omul le cară în tratament.

Mai e un fir care leagă datoriile de rezultatul tratamentului. În aceeași recenzie, factorii asociați cel mai constant cu un rezultat bun au fost sexul masculin și nivelul scăzut al depresiei (Merkouris et al., 2016). Iar stresul datoriilor, cum ai văzut, merge mână în mână cu depresia (Swanton & Gainsbury, 2020). Când omul care joacă începe terapia, datoriile și îngrijorarea legată de ele nu sunt un subiect lateral, de lăsat pe mai târziu. Sunt o parte a problemei pe care terapeutul trebuie să o vadă din prima zi.

Iar când oamenii care au trecut prin tulburarea de joc sunt întrebați ce le-a îngreunat recuperarea, apar printre răspunsuri, explicit, presiunea financiară și datoriile, banii ca factor de risc și cei care dau bani cu împrumut în comunitate. Pe lista obstacolelor personale apare și ceva ce merită reținut: capacitatea de a ascunde (Gavriel-Fried & Lev-El, 2022).

Datoriile la IFN au o calitate care le face periculoase. Se pot face fără să afle nimeni. Nu trebuie să semneze soția, nu trebuie să vină nimeni la bancă, nu trebuie să explici nimic. Un buletin, un telefon și câteva minute.

Asta le face ușor de ascuns. Și ascunderea are un preț psihologic care se adună lună de lună. Omul trăiește cu o contabilitate dublă: cifrele reale, pe care le știe doar el, și cele declarate acasă. Orice telefon, orice plic, orice întrebare nevinovată despre bani devine un pericol. Despre de ce minte și ce poți face când descoperi minciuna am scris separat, în articolul despre psihologia minciunii la jucători.

O recenzie a 19 studii despre ce îi împiedică pe jucători să ceară ajutor a găsit cel mai des aceleași bariere: dorința de a rezolva problema singuri, rușinea, jena și stigmatul, refuzul de a recunoaște problema și rezervele față de tratamentul însuși. Autorii cred chiar că refuzul de a recunoaște problema e mai răspândit decât reiese din studii (Suurvali et al., 2009). Datoriile ascunse se potrivesc perfect cu primele două: „vreau să le rezolv eu, înainte să afle cineva” și „mi-e prea rușine ca să spun”.

Rezultatul se vede în cifre. O meta-analiză care a adunat date din studii populaționale a estimat că aproximativ unul din cinci oameni cu probleme de joc a căutat vreodată ajutor (Bijker et al., 2022). Ceilalți patru se descurcă singuri. Sau cred că se descurcă.

Paradoxul e următorul. Rușinea îl face să ascundă. Ascunderea îl lasă singur cu datoria. Singurătatea și gândul la bani sunt, cum am văzut, contextul tipic al recăderii. Iar recăderea adaugă rușine nouă. Cercul se închide fără ca cineva din casă să vadă ceva.

Din afară, poate părea indiferență. Pare că nu-i pasă de plicuri, de apeluri, de cifrele care cresc. De cele mai multe ori e invers. Îi pasă atât de mult încât nu poate să se uite. Plicul nedeschis e o formă de a amâna rușinea cu încă o zi. Problema e că, în tot acest timp, penalitățile curg, termenele trec și opțiunile pe care i le dă legea, de la revizuirea contractului până la contestația la executare, devin tot mai greu de folosit.

Ce îi face totuși pe oameni să ceară ajutor? O altă recenzie, a aceluiași grup de cercetători, a găsit că cererea de ajutor apare mai ales ca reacție la daunele produse de joc care s-au întâmplat deja sau care sunt pe cale să se întâmple, în special probleme financiare, probleme în relație și emoții negative (Suurvali et al., 2010). Altfel spus, momentul în care datoriile ies la iveală e periculos, dar e și unul dintre puținele momente în care omul e dispus să facă ceva diferit.

Momentul acela arată de obicei la fel. Un plic de la executor. Un apel la serviciu. O poprire pe cont. Soția care găsește istoricul de la Biroul de Credit. Urmează lacrimi, promisiuni, uneori furie. Și foarte des, în aceeași săptămână, o soluție care pare iubire: familia strânge banii și plătește tot.

Pe moment, toată lumea respiră. Doar că, pentru el, s-a întâmplat ceva ce psihologia învățării descrie destul de exact: consecința a dispărut, iar comportamentul care a produs-o a rămas neatins. Am scris pe larg despre ajutorul care întreține jocul și ce poți face în loc. Revin mai jos la ce înseamnă asta concret, cu ratele la IFN pe masă. Mai întâi, însă, o parte grea, pe care nu o pot sări.

Datoriile, depresia și gândurile care sperie

Datoriile apasă pe mintea oricui, fie că joacă, fie că nu. O meta-analiză care a cuprins 65 de studii a găsit că oamenii cu datorii au mai des tulburări psihice și depresie și că datoriile sunt legate și de sinucidere (Richardson et al., 2013). Autorii subliniază că studiile nu pot stabili ce cauzează ce. Datoriile pot duce la depresie, iar depresia poate duce la datorii. De cele mai multe ori, probabil, amândouă se hrănesc reciproc.

La oamenii care joacă, legătura cu gândurile de sinucidere e mai puternică. Într-un sondaj reprezentativ pe adulții din Anglia, 19,2% dintre cei cu probleme de joc raportaseră gânduri sau comportamente suicidare în ultimul an, față de 4,4% din restul populației. Legătura s-a micșorat, dar a rămas după ce cercetătorii au ținut cont de depresie, anxietate, dependențe și alți factori (Wardle et al., 2020).

Într-un sondaj pe 3.549 de tineri din Marea Britanie, cu vârste între 16 și 24 de ani, problemele cu jocul s-au asociat cu tentativele de suicid atât la bărbați, cât și la femei, chiar și după ajustarea pentru anxietate, impulsivitate, singurătate și alți factori (Wardle & McManus, 2021). Autorii sugerează că o parte din explicație ar putea ține de numărul și gravitatea daunelor acumulate și de jocul folosit ca mod de a face față stresului.

Rezultate asemănătoare vin din Statele Unite, dintr-o anchetă națională pe 13.578 de oameni, unde atât jocul problematic, cât și forma lui cea mai severă s-au asociat cu ideația suicidară și cu tentativele de suicid (Moghaddam et al., 2015). Iar în Suedia, un studiu pe registrele naționale, care a urmărit 2.099 de oameni diagnosticați cu tulburare de joc de noroc, a găsit o mortalitate generală mai mare și o mortalitate prin suicid mult mai mare decât în populația generală. Depresia a fost factorul care a prezis decesul prin suicid (Karlsson & Håkansson, 2018).

Mai e un rezultat care contează direct pentru subiectul nostru. Într-un studiu longitudinal pe tineri adulți britanici, nu nivelul inițial al problemelor cu jocul a prezis tentativele de suicid din anul următor, ci agravarea lor de la un an la altul (Wardle et al., 2023). Momentul de risc pare să fie alunecarea, mai mult decât starea în sine.

Iar în viața unui om care joacă, alunecarea are adesea forma unui șir de date din calendar: prima rată sărită, notificarea de la Biroul de Credit, cesiunea, executorul. Nimic din toate astea nu înseamnă că un om cu datorii la IFN e în pericol. Înseamnă că perioada în care datoriile ies la suprafață merită urmărită cu atenție, de el și de cei din jur.

Dacă tu, cel care joacă, te surprinzi gândind că ar fi mai bine să nu mai fii, sau dacă cineva din casa ta spune lucruri de felul ăsta, nu aștepta. Când pericolul e imediat, suni la 112. Pentru consiliere legată de jocurile de noroc, pentru tine sau pentru familia ta, există linia gratuită a Asociației Joc Responsabil, 0800 800 099, de luni până vineri, între 09:00 și 17:00, plus chatul de pe jocresponsabil.ro.

Nicio datorie la IFN nu e mai mare decât viața unui om. Pare o frază evidentă. La trei noaptea, cu telefonul cu fața în jos pe masă, nu e deloc evidentă. De asta merită spusă.

Ce se întâmplă în familie când apar datoriile la IFN

Datoria e semnată de el, dar nu rămâne la el. O recenzie a literaturii despre impactul jocului problematic asupra familiilor descrie urmări financiare, emoționale și relaționale, inclusiv asupra copiilor (Kalischuk et al., 2006). Un cadru mai nou, construit din literatura de specialitate, din interviuri cu jucători, cu apropiații lor și cu profesioniști și din mesajele de pe forumuri, arată că daunele jocului se întind pe mai multe planuri, de la bani și relații până la sănătate, muncă și viață socială, și că ating și oameni care nu joacă deloc (Langham et al., 2016).

Cât de mulți sunt acești oameni? Într-un sondaj național australian pe 11.560 de adulți, 6% au spus că au fost afectați negativ de jocul altcuiva în ultimul an. Cele mai frecvente au fost daunele emoționale, urmate de cele din relație, apoi de cele financiare. Cei mai afectați au fost foștii și actualii parteneri, iar femeile au raportat mai multe daune (Hing et al., 2022).

Un detaliu e important pentru datoriile la IFN. Într-un alt studiu australian, pe 1.131 de oameni apropiați de cineva cu probleme de joc, riscul de a fi afectat a fost mai mare acolo unde banii și responsabilitățile erau împărțite, mai ales la parteneri și la membrii familiei (Tulloch et al., 2023a). Iar o analiză care a urmărit gospodării australiene timp de 18 ani a găsit că starea de bine socială și financiară a celor care trăiau cu un om cu probleme de joc scădea mai ales în perioadele apropiate de momentul în care problema era prezentă (Tulloch et al., 2023b).

De ce contează asta pentru el, pentru omul care joacă? Pentru că familia care se prăbușește financiar și emoțional intră aproape inevitabil în unul din două roluri. Fie devine colector: verifică, ceartă, cere socoteală pentru fiecare leu. Fie devine plasă de siguranță: acoperă, plătește, ascunde de rude. Ambele sunt reacții omenești. Niciunul nu-l ajută să se oprească.

Primul rol întărește rușinea, iar rușinea, cum am văzut, alimentează ascunderea. Al doilea rol șterge consecințele, iar fără consecințe gândul că o să mai încerce o dată devine foarte convingător. Vestea bună e că există o a treia cale, testată în studii.

Ce poate face familia: CRAFT, banii și renegocierea datoriilor

CRAFT, prescurtarea în engleză pentru Community Reinforcement and Family Training, e un program dezvoltat pentru familiile oamenilor cu probleme de alcool și droguri. Ideea lui de bază vine din psihologia învățării. Comportamentul urmat de ceva plăcut tinde să se repete, cel urmat de consecințe neplăcute tinde să se rărească. Familia nu poate controla jocul, dar poate influența, cu metodă, ce se întâmplă în jurul lui: ce aprobă, ce nu mai acoperă, cum vorbește și când propune tratamentul.

Pentru jocurile de noroc, programul a fost adaptat de o echipă canadiană sub forma unui manual de autoajutor pentru familii. În studiul-pilot, pe 31 de apropiați ai unor jucători, cei care au primit manualul au spus mai des că jocul a scăzut și au fost mai mulțumiți de program decât grupul de control. Puțini jucători au intrat însă în tratament în oricare dintre grupuri (Makarchuk et al., 2002).

A urmat un studiu randomizat mai mare, pe 186 de apropiați, dintre care 82% femei și 56% soți sau soții. Au primit fie manualul, fie manualul plus sprijin telefonic, fie doar o broșură cu resurse. Toate grupurile s-au îmbunătățit la 3 și la 6 luni. Grupurile cu intervenție au avut avantaj la numărul de zile de joc al omului, la mulțumirea față de program și la sentimentul că nevoile lor au fost acoperite. La intrarea în tratament nu au apărut diferențe (Hodgins et al., 2007).

Un studiu mic, pe 31 de participanți, a comparat CRAFT individual, cu un terapeut, cu varianta pe manual. Diferențele nu au fost semnificative statistic, dar mărimile efectelor au sugerat rezultate mai bune pentru varianta individuală: mai puține zile și mai puțini bani jucați de jucător și o funcționare mai bună a apropiatului (Nayoski & Hodgins, 2016). Autorii înșiși descriu sprijinul adus de studiu ca inițial și limitat.

Trebuie să fiu cinstită cu tine și despre ce nu arată studiile. O recenzie sistematică a CRAFT, pe toate tipurile de dependențe, a găsit că programul dublează în general rata de intrare în tratament față de grupurile de comparație. În cele cinci studii despre jocuri de noroc însă, ratele de intrare în tratament au rămas scăzute, între 12,5% și 23% (Archer et al., 2020). Ce poți face tu are efect, dar efectul e de obicei modest și lent. Nu e o rețetă prin care îl duci la terapie în trei săptămâni.

Concret, cu datoriile la IFN pe masă, logica CRAFT se traduce cam așa. Nu-i plătești ratele în secret și nu-l scapi de apelurile recuperatorilor. Nu-l umilești nici pentru ele. Îi spui ce vezi, scurt și fără reproș, într-un moment în care nu e furios și nu tocmai a pierdut. Observi și apreciezi zilele în care n-a jucat, chiar dacă par puține. Și când apare un moment de criză, un plic, o poprire, un apel la serviciu, ai deja pregătită propunerea concretă: un număr de telefon, un nume de terapeut, o programare.

Momentul crizei nu e momentul să-l salvezi. E momentul în care e cel mai dispus să asculte.

Cum sună asta în cuvinte? Diferența e mai mică decât pare, dar contează. În loc de „Iar ai făcut-o, ne-ai băgat în datorii, nu mai am încredere în tine”, ceva de felul: „Am văzut scrisoarea de la firma de recuperare. Mi-e frică pentru noi și pentru tine. Nu plătesc eu datoria, dar vreau să te ajut să o rezolvi. Am găsit un psiholog care lucrează cu oameni care joacă și putem merge împreună joi.” Prima variantă îl pune în defensivă. A doua îi lasă responsabilitatea datoriei și îi oferă, în același timp, o ușă deschisă.

O meta-analiză care a urmărit ce tehnici concrete fac diferența în intervențiile pentru familiile oamenilor cu dependențe merge în aceeași direcție. Rezultatele pentru omul cu dependența au fost mai bune când intervențiile includeau tehnici de recompensare a schimbărilor, de consecințe stabilite dinainte și de refacere a unui stil de viață echilibrat. Pentru starea apropiaților, în schimb, rezultatele au fost mai bune când intervențiile nu conțineau confruntare, recompense și amenințări sau consecințe programate (Merkouris et al., 2023). Cu alte cuvinte, ce îl ajută pe el nu e întotdeauna ce o ajută pe cea de lângă el, iar autorii cer intervenții care să le țină pe amândouă în echilibru. Tradus pentru casa voastră: recunoaște fiecare pas bun, stabilește limitele înainte de criză, nu în timpul ei, și nu transforma fiecare discuție într-un proces.

Limitele care contează cel mai mult la datoriile la IFN sunt limitele legate de bani. Nu semnezi ca garant pentru un credit nou. Nu îți dai datele sau telefonul pentru împrumuturi. Nu plătești rate fără ca el să știe și fără un plan de tratament. Le spui dinainte, calm, o singură dată, și le ții. Nu ca pedeapsă, ci ca să nu mai fii tu sursa de bani a jocului. Dacă vrei să știi unde găsești ajutor fără costuri, am adunat într-un singur loc variantele de tratament gratuit pentru dependența de jocuri de noroc în România.

Și banii? Controlul banilor e una dintre strategiile despre care vorbesc cel mai des chiar jucătorii. Într-o analiză a conversațiilor de consiliere online cu 149 de oameni care căutau ajutor pentru joc, controlul numerarului și gestionarea finanțelor au apărut printre cele șase strategii principale de schimbare. Cercetătorii au observat însă și probleme de aplicare: strategii alese nepotrivit, abandonate prea devreme sau ținute prea mult fără să mai ajute (Rodda et al., 2017).

O recenzie a instrumentelor care restricționează accesul la bani pentru joc face o distincție utilă. Barierele moi, cum ar fi banii ținuți de familie, sunt ușor de ocolit. Instrumentele tari, cum ar fi interdicția de a paria pe credit sau scoaterea bancomatelor din sălile de joc, au primit sprijin în studii, deși calitatea dovezilor e deocamdată scăzută (Rodda, 2021).

Pentru o familie, asta înseamnă că a-i lua cardul nu ajunge. Funcționează mai bine o combinație convenită cu el, nu impusă: salariul intră într-un cont pe care îl gestionează temporar altcineva, ratele pleacă automat, el are o sumă fixă pentru cheltuieli, iar regulile se revăd periodic. Controlul impus cu forța riscă să adauge încă un strat de ascundere. Controlul acceptat de el devine o parte din tratament.

Pe partea de joc, există și o barieră tare la îndemână: autoexcluderea la ONJN, reglementată de art. 15¹ din OUG nr. 77/2009. Cererea se face doar în nume propriu, la sediul ONJN din Calea Victoriei nr. 9, sector 3, București, la sediile teritoriale, prin e-mail la autoexcludere@onjn.gov.ro cu semnătură electronică calificată, prin declarație notarială sau atestată de avocat ori la un organizator licențiat, care o trimite la ONJN în cel mult 2 zile lucrătoare. Organizatorii sunt obligați să o respecte, iar retragerea consimțământului se face numai la ONJN. Tu nu poți face cererea în locul lui. Poți să-i spui că există și să-i arăți cum se face.

Rămân datoriile propriu-zise. Renegocierea lor e, pentru omul care joacă, mai mult decât o operațiune financiară. E unul dintre primele lucruri pe care le face cu ochii deschiși, fără să mai ascundă. De aceea e bine să o facă el, cu tine alături, nu tu în locul lui. Pașii arată cam așa:

1. Faceți împreună lista tuturor datoriilor: creditorul, suma inițială, suma cerută acum, scadența și dacă creanța a fost vândută unei firme de recuperare.
2. Scoateți contractele și verificați costurile față de plafoanele din art. 6 al Legii nr. 243/2024 și față de ce e stipulat efectiv în contract (art. 51 alin. 2 din Legea nr. 93/2009).
3. El trimite fiecărui creditor o cerere scrisă de revizuire a contractului, cu o descriere sinceră a situației financiare, și păstrează dovada trimiterii (art. 8 din Legea nr. 243/2024).
4. Pentru datoriile cesionate, cere în scris suma defalcată și documentele justificative (art. 12 din aceeași lege).
5. Dacă primește un refuz sau nu primește răspuns în 45 de zile, merge cu dosarul la un avocat sau la o asociație de consumatori.
6. Noile rate pleacă automat, dintr-un cont convenit, iar în paralel el începe sau continuă tratamentul pentru joc.

Poate te întrebi de ce insist ca cererile să fie scrise de el. Pentru că fiecare cerere e, din punct de vedere psihologic, un mic exercițiu de a privi datoria în față. Prima e cea mai grea. A doua merge mai ușor. Pe la a patra, mulți oameni descoperă că sumele sunt mari, dar finite. Că există un capăt. Pentru cineva care a trăit luni întregi cu o ceață de cifre în cap, sentimentul acesta schimbă mult, iar tu îl poți susține stând lângă el, nu scriind în locul lui.

Ordinea ultimului pas contează. O datorie renegociată fără tratament pentru joc riscă să devină doar spațiul liber pentru următorul credit. Tratamentul fără ordine în datorii îl lasă seară de seară singur cu gândul la bani, adică exact în situația pe care cercetarea pe recădere o descrie cel mai des.

Întoarce-te o clipă la telefonul de pe masă, cel cu ecranul în jos. Biletul de diseară nu închide nicio datorie. O cerere scrisă de revizuire, un plic deschis în loc de unul ascuns și o discuție sinceră acasă nu le închid nici ele peste noapte. Dar sunt primii pași pe un drum care chiar duce undeva.

Bibliografie

1. Archer, M., Harwood, H., Stevelink, S., Rafferty, L., & Greenberg, N. (2020). Community reinforcement and family training and rates of treatment entry: A systematic review. Addiction, 115(6), 1024–1037. https://doi.org/10.1111/add.14901
2. Banerjee, N., Chen, Z., Clark, L., & Noël, X. (2023). Behavioural expressions of loss-chasing in gambling: A systematic scoping review. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 153, 105377. https://doi.org/10.1016/j.neubiorev.2023.105377
3. Bijker, R., Booth, N., Merkouris, S. S., Dowling, N. A., & Rodda, S. N. (2022). Global prevalence of help-seeking for problem gambling: A systematic review and meta-analysis. Addiction, 117(12), 2972–2985. https://doi.org/10.1111/add.15952
4. Codul civil (Legea nr. 287/2009), republicat, forma consolidată. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/309285
5. Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), republicat, forma consolidată. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/140271
6. Decizia nr. 105/2007 a Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal privind prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în cadrul sistemelor de evidență de tipul birourilor de credit. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/88177
7. Gavriel-Fried, B., & Lev-El, N. (2022). Negative recovery capital in gambling disorder: A conceptual model of barriers to recovery. Journal of Gambling Studies, 38(1), 279–296. https://doi.org/10.1007/s10899-021-10016-3
8. Hing, N., Russell, A. M. T., Browne, M., Rockloff, M., Tulloch, C., Rawat, V., Greer, N., Dowling, N. A., Merkouris, S. S., King, D. L., Stevens, M., Salonen, A. H., Breen, H., & Woo, L. (2022). Gambling-related harms to concerned significant others: A national Australian prevalence study. Journal of Behavioral Addictions, 11(2), 361–372. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35895474/
9. Hodgins, D. C., & el-Guebaly, N. (2004). Retrospective and prospective reports of precipitants to relapse in pathological gambling. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 72(1), 72–80. https://doi.org/10.1037/0022-006X.72.1.72
10. Hodgins, D. C., Toneatto, T., Makarchuk, K., Skinner, W., & Vincent, S. (2007). Minimal treatment approaches for concerned significant others of problem gamblers: A randomized controlled trial. Journal of Gambling Studies, 23(2), 215–230. https://doi.org/10.1007/s10899-006-9052-2
11. Kalischuk, R. G., Nowatzki, N., Cardwell, K., Klein, K., & Solowoniuk, J. (2006). Problem gambling and its impact on families: A literature review. International Gambling Studies, 6(1), 31–60. https://doi.org/10.1080/14459790600644176
12. Karlsson, A., & Håkansson, A. (2018). Gambling disorder, increased mortality, suicidality, and associated comorbidity: A longitudinal nationwide register study. Journal of Behavioral Addictions, 7(4), 1091–1099. https://doi.org/10.1556/2006.7.2018.112
13. Langham, E., Thorne, H., Browne, M., Donaldson, P., Rose, J., & Rockloff, M. (2016). Understanding gambling related harm: A proposed definition, conceptual framework, and taxonomy of harms. BMC Public Health, 16, 80. https://doi.org/10.1186/s12889-016-2747-0
14. Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, forma consolidată. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/181855
15. Legea nr. 243/2024 privind protecția consumatorilor cu privire la costul total al creditării și la cesiunea de creanțe. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/286989
16. Makarchuk, K., Hodgins, D. C., & Peden, N. (2002). Development of a brief intervention for concerned significant others of problem gamblers. Addictive Disorders & Their Treatment, 1(4), 126–134. https://doi.org/10.1097/00132576-200211000-00003
17. Merkouris, S. S., Rodda, S. N., Aarsman, S. R., Hodgins, D. C., & Dowling, N. A. (2023). Effective behaviour change techniques for family and close friends: A systematic review and meta-analysis across the addictions. Clinical Psychology Review, 100, 102251. https://doi.org/10.1016/j.cpr.2023.102251
18. Merkouris, S. S., Thomas, S. A., Browning, C. J., & Dowling, N. A. (2016). Predictors of outcomes of psychological treatments for disordered gambling: A systematic review. Clinical Psychology Review, 48, 7–31. https://doi.org/10.1016/j.cpr.2016.06.004
19. Moghaddam, J. F., Yoon, G., Dickerson, D. L., Kim, S. W., & Westermeyer, J. (2015). Suicidal ideation and suicide attempts in five groups with different severities of gambling: Findings from the National Epidemiologic Survey on Alcohol and Related Conditions. The American Journal on Addictions, 24(4), 292–298. https://doi.org/10.1111/ajad.12197
20. Nayoski, N., & Hodgins, D. C. (2016). The efficacy of individual community reinforcement and family training (CRAFT) for concerned significant others of problem gamblers. Journal of Gambling Issues, 33. https://doi.org/10.4309/jgi.2016.33.11
21. Oksanen, A., Savolainen, I., Sirola, A., & Kaakinen, M. (2018). Problem gambling and psychological distress: A cross-national perspective on the mediating effect of consumer debt and debt problems among emerging adults. Harm Reduction Journal, 15(1), 45. https://doi.org/10.1186/s12954-018-0251-9
22. Richardson, T., Elliott, P., & Roberts, R. (2013). The relationship between personal unsecured debt and mental and physical health: A systematic review and meta-analysis. Clinical Psychology Review, 33(8), 1148–1162. https://doi.org/10.1016/j.cpr.2013.08.009
23. Rodda, S. N. (2021). A scoping review of hard systems and tools that restrict money and cash for gambling. Journal of Behavioral Addictions, 10(3), 587–600. https://doi.org/10.1556/2006.2021.00065
24. Rodda, S. N., Hing, N., Hodgins, D. C., Cheetham, A., Dickins, M., & Lubman, D. I. (2017). Change strategies and associated implementation challenges: An analysis of online counselling sessions. Journal of Gambling Studies, 33(3), 955–973. https://doi.org/10.1007/s10899-016-9661-3
25. Suurvali, H., Cordingley, J., Hodgins, D. C., & Cunningham, J. (2009). Barriers to seeking help for gambling problems: A review of the empirical literature. Journal of Gambling Studies, 25(3), 407–424. https://doi.org/10.1007/s10899-009-9129-9
26. Suurvali, H., Hodgins, D. C., & Cunningham, J. A. (2010). Motivators for resolving or seeking help for gambling problems: A review of the empirical literature. Journal of Gambling Studies, 26(1), 1–33. https://doi.org/10.1007/s10899-009-9151-y
27. Swanton, T. B., & Gainsbury, S. M. (2020). Debt stress partly explains the relationship between problem gambling and comorbid mental health problems. Social Science & Medicine, 265, 113476. https://doi.org/10.1016/j.socscimed.2020.113476
28. Tulloch, C., Browne, M., Hing, N., Rockloff, M., & Hilbrecht, M. (2023a). How gambling harms others: The influence of relationship-type and closeness on harm, health, and wellbeing. Journal of Behavioral Addictions, 12(3), 697–710. https://doi.org/10.1556/2006.2023.00036
29. Tulloch, C., Browne, M., Hing, N., Rockloff, M., & Hilbrecht, M. (2023b). Trajectories of wellbeing in people who live with gamblers experiencing a gambling problem: An 18-year longitudinal analysis of the Household, Income and Labour Dynamics in Australia (HILDA) survey. PLoS ONE, 18(1), e0281099. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0281099
30. Wardle, H., John, A., Dymond, S., & McManus, S. (2020). Problem gambling and suicidality in England: Secondary analysis of a representative cross-sectional survey. Public Health, 184, 11–16. https://doi.org/10.1016/j.puhe.2020.03.024
31. Wardle, H., Kesaite, V., Tipping, S., & McManus, S. (2023). Changes in severity of problem gambling and subsequent suicide attempts: A longitudinal survey of young adults in Great Britain, 2018–20. The Lancet Public Health, 8(3), e217–e225. https://doi.org/10.1016/S2468-2667(23)00008-7
32. Wardle, H., & McManus, S. (2021). Suicidality and gambling among young adults in Great Britain: Results from a cross-sectional online survey. The Lancet Public Health, 6(1), e39–e49. https://doi.org/10.1016/S2468-2667(20)30232-2

Tu ce ai amânat cel mai mult până acum: să deschizi plicurile, să ceri în scris revizuirea contractului sau să spui acasă cât datorezi de fapt?

Dacă ești mama sau soția lui și vrei să știi ce să-i spui mâine dimineață, fără reproș și fără să plătești tu în locul lui, te aștept în drumul ghidat, pas cu pas, pentru cei care trăiesc lângă un om care joacă.

Dacă vrei să lucrăm împreună, ne putem vedea online, oriunde te-ai afla, sau în cabinet, pe Str. Grigore Ionescu nr. 65, sector 2, București. Mă poți suna la 0732 259 850. Dacă nu răspund, lasă-mi un mesaj pe WhatsApp, la același număr. Pe e-mail răspund mai greu, pentru că adresa e folosită mai ales pentru cursuri și mesajele se pot pierde printre celelalte.