Te simți agitat. Neliniștit. Poate ai avut o zi grea, poate te simți respins, poate nu știi exact ce te apasă. Ridici telefonul și începi să derulezi. Un gest automat, reflex, aproape involuntar. Câteva secunde de scroll, câteva clipuri, câteva story-uri. Nu cauți nimic anume. Dar speri să te simți puțin mai bine. Să-ți distragi mintea, să-ți amorțești gândurile. Să evadezi din starea apăsătoare care nu-ți dă pace. Și pentru o clipă, pare că funcționează. Îți fuge gândul, zâmbești la o glumă, te pierzi într-un video. Dar, după câteva minute sau ore, te simți și mai gol. Mai neliniștit. Mai confuz. Ai intrat în cercul vicios: anxietate → scrolling → mai multă anxietate.

Tot mai mulți tineri trăiesc acest tipar zilnic, fără să își dea seama. Emoțiile negative – stresul, tristețea, rușinea, singurătatea – sunt greu de tolerat. Și pentru că nu li s-a oferit un limbaj emoțional, o cale de procesare, o cultură a introspecției, singura opțiune pare să fie fuga. Iar social media oferă o ieșire rapidă. Este accesibilă, imediată, familiară. Un univers în care te poți pierde fără explicații, în care poți simula o conectare, în care durerea ta se amână. Dar această amânare nu este vindecare. Este doar o amorțire temporară, care, în realitate, adâncește rana.

Pentru creier, scrolling-ul aduce o stimulare dopaminergică intermitentă. Clipuri amuzante, like-uri, imagini frumoase, povești virale – toate declanșează mici doze de plăcere. Dar în același timp, apar și postări despre tragedii, comparații sociale, mesaje toxice, imagini care îți provoacă rușine sau frustrare. E un cocktail emoțional haotic. Și în timp ce corpul tău reacționează, tu rămâi pasiv, blocat într-o mişcare mecanică a degetului și o avalanșă de trăiri contradictorii. Iar în loc să îți calmezi anxietatea, o hrănești cu și mai mult haos.

Scrolling-ul devine un comportament de reglare emoțională disfuncțional. E o strategie de coping care pare eficientă pe moment, dar care are efect invers în profunzime. Pentru că nu te scoate din stare, ci te învârte în ea. Te face să pierzi contactul cu corpul tău, cu gândurile tale reale, cu nevoile tale autentice. Nu mai știi dacă îți e foame sau sete, dacă ai nevoie de somn sau de plâns. Tot ce știi este că nu vrei să simți ce simți. Așa că te refugiezi în ecran. Dar ecranul nu te ține în brațe, nu îți răspunde, nu te vindecă. Doar te consumă.

Cu cât ai mai multă anxietate, cu atât simți mai multă nevoie de scrolling. Cu cât scrollezi mai mult, cu atât devii mai neliniștit. Se adaugă vinovăția că ai pierdut timp. Se adaugă rușinea că nu ai făcut nimic „productiv”. Se adaugă comparația cu ceilalți care par să aibă o viață mai ordonată. Și așa, te afunzi într-un cerc care îți erodează încet, dar sigur, încrederea în tine. Ajungi să te întrebi: „Ce e în neregulă cu mine?” Când, de fapt, întrebarea reală ar fi: „Ce simt cu adevărat și de ce fug de acel sentiment?”

Un alt aspect insidios al acestui mecanism este fragmentarea atenției. Nu doar că fugi de emoții, dar și capacitatea ta de a te concentra, de a rămâne prezent, se degradează. Nu mai poți citi o pagină întreagă. Nu mai poți asculta un om fără să vrei să verifici telefonul. Nu mai poți sta cu tine în tăcere. Ai senzația că dacă nu ești stimulat, te dizolvi. Dar în realitate, prezența ta a fost înlocuită cu stimulul. Nu te mai simți viu în absența ecranului. Și exact asta este tragedia: pierderea conexiunii cu propriul sine.

Adolescenții sunt printre cei mai afectați. Trăiesc într-o epocă în care tehnologia le-a fost pusă în mână înainte ca identitatea să li se contureze. Nu li s-a oferit nicio armură emoțională pentru volumul uriaș de informație. Nu li s-a explicat cum să stea cu durerea, cu plictiseala, cu frustrarea. Așa că, instinctiv, fug. Și fug exact în spațiul care le oferă confort fals, dar și rănire profundă. Un loc unde par conectați, dar unde nu sunt văzuți cu adevărat. Un spațiu în care și-au pierdut intimitatea cu propriile emoții.

Dar scrolling-ul nu este doar un obicei. Este un răspuns de apărare emoțională. Nu trebuie să ne judecăm pentru că facem asta. Ci să ne întrebăm: „Ce evit acum?” Poate evităm un gând dureros. Poate fugim de rușine. Poate simțim singurătate, dar ne este frică să o recunoaștem. Emoțiile neprocesate cer spațiu. Iar social media, prin natura sa, nu oferă spațiu – oferă distragere. În loc să stai cu durerea, te îndepărtează de ea. În loc să te conții, te fragmentează.

Ieșirea din acest cerc vicios nu este rapidă. Nu e o decizie de o zi. Este un proces de reconectare conștientă. Înseamnă să îți dai voie să stai în disconfort. Să respiri în loc să derulezi. Să observi ce simți în loc să cauți următorul clip. Poate vei simți plictiseală. Poate vei plânge. Poate te vei înfuria. Dar acestea sunt semne de viață interioară, nu de slăbiciune. A simți este primul pas spre vindecare. A fugi mereu – te menține blocat.

Înlocuiește scrolling-ul cu prezența. Înlocuiește fuga cu reflecție. În loc de a cere liniștea dintr-un ecran, caut-o într-o plimbare, într-o carte, într-o conversație sinceră, în respirația ta. Nu va fi ușor la început. Mintea va cere doza de stimul. Dar dacă reziști, dacă îți păstrezi spațiul, ceva miraculos se întâmplă: te reîntâlnești cu tine.

Surse:

Alexander, B. K. (2010). The Globalisation of Addiction: A Study in Poverty of the Spirit. Oxford University Press.

Kuss, D. J., & Griffiths, M. D. (2015). Internet Addiction in Psychotherapy. Palgrave Macmillan.

Lopez-Fernandez, O. (Ed.) (2017). Internet and Mobile Phone Addiction. Frontiers in Psychology.

Saraswati, L. A. (2021). Pain Generation: Social Media, Feminist Activism, and the Neoliberal Selfie. New York University Press.

C. G. Prado (2016). Social Media and Your Brain: Web-Based Communication is Changing How We Think and Express Ourselves. Praeger.

Close Scheinbaum, A. (Ed.) (2017). The Darker Side of Social Media. Routledge.

Johnson, N. F. (2009). The Multiplicities of Internet Addiction: The Misrecognition of Leisure and Learning. Routledge.

Price, C. (2018). How to Break Up With Your Phone. Ten Speed Press.

Brooks, M. & Lasser, J. (2018). Tech Generation: Raising Balanced Kids in a Hyper-Connected World. Oxford University Press.

Campbell, R., Martin, C. R., Fabos, B., & Harmsen, S. (2020). Media Essentials: A Brief Introduction. Bedford/St. Martin’s.