În ultimii ani, România a devenit una dintre cele mai active piețe europene în domeniul jocurilor de noroc, în special în segmentul cazinourilor online. Departe de a fi un fenomen marginal, gamblingul a pătruns profund în structura socială, economică și psihologică a societății românești, devenind o practică larg răspândită, normalizată și intens stimulată comercial. Fără a ocupa oficial „locul doi” la nivel mondial, România se află, fără îndoială, în liga mare a industriei globale de gambling, atât ca volum de jucători, cât și ca ritm de creștere.

Această realitate ridică o întrebare esențială: ce anume face ca jocurile de noroc să prindă atât de puternic într-o societate precum cea românească? Răspunsul nu se află exclusiv în bani, tehnologie sau publicitate, ci într-un context psihologic și cultural mult mai profund.

România este o societate aflată într-o tensiune permanentă între aspirație și realitate. Tranziția economică prelungită, inegalitățile sociale, insecuritatea financiară și lipsa unor repere stabile de succes creează un teren fertil pentru promisiunile jocurilor de noroc. Cazinourile nu vând doar șansa de câștig, ci vând o poveste: ideea că viața se poate schimba radical, rapid și fără efort. Într-un context în care mobilitatea socială reală este lentă și adesea frustrantă, această poveste devine extrem de seducătoare.

Din perspectivă psihologică, jocurile de noroc funcționează ca un anestezic emoțional. Ele oferă o pauză temporară de la anxietate, de la sentimentul de neputință și de la presiunea cotidiană. Pentru mulți jucători, nu câștigul este scopul principal, ci starea de activare, anticipare și suspendare a realității pe care jocul o produce. Industria gamblingului exploatează magistral aceste mecanisme, folosind recompense variabile, stimuli vizuali agresivi și promisiuni personalizate.

Un element distinctiv al pieței românești este normalizarea culturală a jocului. Reclamele sunt omniprezente, limbajul este prietenos, iar mesajul transmis este că jocul este o formă de divertisment inteligent, controlabil și chiar sofisticat. Această normalizare face ca riscurile reale să fie minimalizate, iar pierderea controlului să fie percepută ca un eșec individual, nu ca efect al unui sistem construit deliberat pentru a crea dependență.

La acest tablou se adaugă un factor adesea ignorat: confuzia dintre inteligență și invulnerabilitate. Mulți jucători români sunt persoane educate, analitice, performante profesional. Ei nu joacă pentru că „nu înțeleg”, ci pentru că supraestimează capacitatea lor de control. Jocurile de noroc exploatează exact această iluzie cognitivă, transformând inteligența într-un factor de risc, nu de protecție.

Nu în ultimul rând, trebuie menționată dimensiunea pseudo-spirituală care a pătruns în discursul despre bani și succes. Idei precum „manifestarea”, „energia banilor” sau „programarea subconștientului pentru abundență” sunt frecvent utilizate pentru a justifica comportamente de joc extrem de riscante. În acest cadru, pierderea nu mai este rezultatul hazardului, ci dovada unei „aliniere mentale greșite”, ceea ce menține jucătorul prins într-un ciclu profund adictiv.

România nu este, așadar, „campioană” la cazinouri pentru că românii ar fi mai slabi, mai naivi sau mai iresponsabili. România este un caz relevant pentru că îmbină vulnerabilități psihologice reale cu o industrie extrem de agresivă și cu un cadru cultural care glorifică soluțiile rapide. Jocurile de noroc devin astfel simptomul unei societăți aflate într-o căutare intensă de sens, siguranță și validare.

Dacă 2026 va fi anul în care România își va asuma cu adevărat impactul psihologic al gamblingului, rămâne de văzut. Cert este că ignorarea acestui fenomen nu mai este o opțiune. Jocurile de noroc nu sunt doar o problemă individuală, ci o problemă de sănătate psihologică colectivă, care cere mai mult decât interdicții sau sloganuri morale. Cere înțelegere, educație psihologică și curajul de a privi dincolo de câștigul iluzoriu.

Bibliografie:

American Psychiatric Association. (2022). DSM-5-TR: Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed., text rev.). American Psychiatric Publishing.

Binde, P. (2022). Gambling, risk taking, and the embodiment of chance in modern societies. Journal of Gambling Studies, 38(3), 879–896. https://doi.org/10.1007/s10899-021-10057-3

Clark, L. (2023). Decision-making and gambling disorder: Cognitive distortions and reinforcement learning. Current Opinion in Behavioral Sciences, 49, 101245. https://doi.org/10.1016/j.cobeha.2022.101245

Dowling, N. A., Merkouris, S. S., & Lorains, F. K. (2022). Psychological interventions for gambling disorder: A systematic review. Clinical Psychology Review, 93, 102132. https://doi.org/10.1016/j.cpr.2022.102132

Fonagy, P., Luyten, P., & Allison, E. (2023). Mentalizing, attachment, and addiction: Implications for treatment. Attachment & Human Development, 25(1), 1–20. https://doi.org/10.1080/14616734.2022.2151960

Gabor Maté. (2022). The myth of normal: Trauma, illness, and healing in a toxic culture. Avery Publishing.

Hing, N., Russell, A. M. T., & Browne, M. (2022). Risk factors for gambling problems: An analysis of individual, social and environmental influences. Addiction Research & Theory, 30(5), 350–362. https://doi.org/10.1080/16066359.2021.1957974

Livingstone, C., Rintoul, A., & Francis, L. (2023). Gambling marketing and normalization: Implications for public health. The Lancet Public Health, 8(1), e3–e4. https://doi.org/10.1016/S2468-2667(22)00241-5

Potenza, M. N., Balodis, I. M., Derevensky, J. L., Grant, J. E., Petry, N. M., Verdejo-Garcia, A., & Yip, S. W. (2023). Gambling disorder. Nature Reviews Disease Primers, 9(1), 1–22. https://doi.org/10.1038/s41572-022-00401-6

Schore, A. N. (2021). Right brain psychotherapy and addiction treatment: Affect regulation and the repair of attachment trauma. Journal of Substance Abuse Treatment, 129, 108404. https://doi.org/10.1016/j.jsat.2021.108404

van der Kolk, B. (2021). The body keeps the score: Brain, mind, and body in the healing of trauma (Updated ed.). Penguin Books.

Volkow, N. D., Koob, G. F., & McLellan, A. T. (2023). Neurobiologic advances from the brain disease model of addiction. New England Journal of Medicine, 388(15), 1395–1405. https://doi.org/10.1056/NEJMra2214405

World Health Organization. (2019/2022). ICD-11: International classification of diseases for mortality and morbidity statistics. WHO. https://icd.who.int/

Yip, S. W., & Potenza, M. N. (2022). Gambling disorder and addictions: Neurobiological perspectives. Dialogues in Clinical Neuroscience, 24(3), 285–295. https://doi.org/10.31887/DCNS.2022.24.3/mpotenza