Legătura dintre atașamentul nesigur și comportamentul sexual compulsiv este una profundă, subtilă și adesea invizibilă la suprafață. Pentru a îndoi, iubirea și sexualitatea ar trebui să fie domenii de exprimare liberă, conexiune și intimitate autentică. În realitate, pentru mulți oameni, ele devin spații ale fricii, ale căutării disperate, ale rușinii și ale nevoii nesfârșite de aprobare. Studiile de psihologie relațională, teoria atașamentului și cercetările asupra traumei dezvoltării demonstrează că modul în care ne-am legat afectiv de părinți în copilărie determină profund modul încărcat și uneori disfuncțional împreunăm sexualitatea ca adulți.

Persoanele cu un stil de atașament nesigur (fie el anxios, evitant sau dezorganizat) nu au simțit, încă din primii ani de viață, că pot conta pe o prezență emoțională stabilă. Această lipsă de siguranță se traduce mai târziu printr-o sete de apropiere, combinată cu o frica de intimitate reală. Sexualitatea ajunge să fie un teren de luptă internă: într-o parte, nevoia de a fi iubit, validat, dorit; în cealaltă, convingerea că iubirea doare, că apropierea e riscantă și că nimeni nu rămâne cu adevărat.

Comportamentul sexual compulsiv apare ca o strategie de reglare emoțională. Nu este vorba despre dorință, ci despre evadare. Actul sexual, masturbarea compulsivă sau consumul excesiv de pornografie devin modalități de a face față anxietății de abandon, singurătății profunde, golului de sens sau stărilor de autodevalorizare. Pentru un adult cu un stil de atașament nesigur, corpul este singurul instrument cu care poate accesa validarea temporară. Dar această validare vine împreună cu rușine, cu vinovăție, cu senzația că „am făcut ceva greșit” sau „ceva e greșit cu mine”.

Atașamentul anxios, de exemplu, duce la dependență afectivă, la o nevoie compulsivă de aprobare, de a fi dorit, de a nu fi părăsit. Persoanele cu acest stil trăiesc sexualitatea ca pe o cale de a obține iubirea: se oferă excesiv, fac compromisuri, ignoră propriile limite doar pentru a nu pierde conexiunea. Sexul devine un schimb: „dacă ofer plăcere, poate voi fi iubit”. Dar după consumul relației, apare anxietatea: „mă va mai vrea? mă va mai suna?”. Astfel, se creează un ciclu de idealizare, fuzionare, dezamăgire, disperare.

Atașamentul evitant, pe de altă parte, duce la o relație distantă cu propriile emoții și cu partenerul. Persoanele evitante pot practica sexualitatea frecvent, dar fără implicare emoțională. Ele folosesc sexul ca pe un mijloc de control, ca pe un teritoriu sigur unde nu trebuie să simtă. Intimitatea le sperie, iar contactul sexual este dezafectivizat. De aceea, pot avea mai mulți parteneri, dar o incapacitate cronică de a construi relații reale. Compulsivitatea sexuală devine astfel o formă de evitare relațională.

Cel mai complex caz este cel al atașamentului dezorganizat, care implică traume severe, adesea abuzuri sau neglijență extremă. Aici, sexualitatea este adesea trăită ca autoagresiune, ca repetare a traumelor primare. Persoana se simte atrasă de relații distructive, are fantezii de subjugare sau abandon, întră în dinamici care reiterează rana originală. Comportamentul sexual compulsiv este, în aceste cazuri, un strigăt mut, o formă de exprimare a durerii pe care cuvintele nu o mai pot conține.

Din perspectivă terapeutică, lucrul cu persoanele care suferă de comportament sexual compulsiv nu poate ignora istoria atașamentului. Este esențial să fie explorate tiparele de relație, experiențele timpurii de conectare sau lipsa acesteia, modul în care persoana a învățat să ceară iubire și ce a primit în schimb. Doar așa se pot identifica legăturile invizibile dintre rănile vechi și comportamentele actuale.

Vindecarea nu presupune interzicerea sexualității, ci recuperarea ei ca spațiu de intimitate reală, de prezență și reciprocitate. Persoana este ajutată să înțeleagă că nu trebuie să se valideze prin sex, că nu trebuie să se abandoneze pentru a fi dorită, că poate spune „nu” fără să fie părăsită. Se lucrează pe rescrierea scenariului interior, pe reglare emoțională matură, pe autocompasiune și pe crearea unor relații sigure.

De multe ori, sub compulsivitatea sexuală se află o durere profundă de a nu fi fost iubit autentic. Este nevoie de spațiu, de empatie și de prezență terapeutică pentru ca această durere să iasă la suprafață. Iar când ea este rostită, simțită și înțeleasă, compulsia începe să se dizolve. Nu pentru că a fost interzisă, ci pentru că nu mai e necesară. Deci, comportamentul sexual compulsiv nu este doar o problemă de control sau de moralitate. Este o expresie a unui atașament rănit, a unei nevoi uriașe de iubire care nu a fost niciodată împlinită în siguranță. Atunci când reușim să privim dincolo de comportament, către rădăcinile emoționale ale acestuia, se deschide spațiul real al transformării. Iar omul care ieri se pierdea în compulsie, astăzi poate învăța să se regăsească într-o relație, într-un „da” spus din inimă, într-o prezență care nu mai fuge.

Surse:

• Brandenburg, Brian. Power Over Pornography. Independently Published, 2013.

• Brassart, Scott. Sex and Porn Addiction: Healing and Recovery. CreateSpace, 2015.

• Collins, George N. Breaking the Cycle: Free Yourself from Sex Addiction, Porn Obsession, and Shame. Simon & Schuster, 2012.

• Fisher, Janina. Healing the Fragmented Selves of Trauma Survivors: Overcoming Internal Self-Alienation. Routledge, 2017.

• Griffin-Shelley, Eric. Sex and Love: Addiction, Treatment, and Recovery. Greenwood Publishing Group, 1997.

• Maté, Gabor. In the Realm of Hungry Ghosts: Close Encounters with Addiction. Knopf Canada, 2008.

• Peplinski, Matt. Sex Addiction Cure: How to Overcome Porn Addiction and Sexual Compulsion. Kindle Edition.

• Wilson, Gary. Your Brain on Porn: Internet Pornography and the Emerging Science of Addiction. Commonwealth Publishing, 2014.