Trăim într-o epocă în care ne mândrim cu libertatea de alegere. Avem acces la tot: informații, opinii, produse, oameni. Deschidem telefonul și totul pare posibil – putem alege ce să citim, ce să urmărim, pe cine să urmăm. Totul pare să fie despre alegerea noastră, despre autonomie, despre control personal. Și totuși, în adâncul acestui peisaj digital, libertatea este una iluzorie. Pentru că în timp ce simțim că alegem, de fapt suntem ghidați, manipulați, redirecționați către ceea ce rețelele sociale au deja stabilit pentru noi.

Algoritmii nu sunt neutri. Ei sunt programe create să maximizeze timpul tău petrecut pe platformă, să-ți mențină atenția activă și să transforme fiecare interacțiune în profit. Fiecare like, share, clipă de atenție devine un semnal care îi învață pe algoritmi cine „ești” – sau, mai bine spus, ce ești predispus să reacționezi la. Astfel, rețelele nu îți oferă totul. Îți oferă ceea ce ești cel mai probabil să consumi. Și, cu fiecare zi, îți restrâng universul. Nu în mod evident. Ci subtil, invizibil, plăcut.

Această iluzie de alegere este cea mai eficientă formă de control. Pentru că nu te forțează, ci te seduce. Îți oferă opțiuni, dar doar dintr-un set selectat. Îți permite să alegi culoarea mașinii, dar nu îți arată că toate modelele sunt fabricate în același loc. Îți dă senzația de putere, în timp ce, în realitate, te ține într-o buclă predictibilă, modelată de date și comportament anterior.

Ceea ce pare aleatoriu este, de fapt, proiectat. Ceea ce pare autentic este, adesea, sponsorizat. Ceea ce crezi că ți se potrivește perfect este, de fapt, produsul unui sistem care îți cunoaște tiparele mai bine decât te cunoști tu. Această învăluire digitală creează o versiune personalizată a realității, în care ești confortabil, dar nu liber. Confortul înlocuiește gândirea. Familiarul înlocuiește explorarea. Și încetul cu încetul, devii o extensie a propriei tale istorii de navigare.

Psihologic, acest proces are efecte profunde. Creierul caută noutate, dar și confirmare. Iar rețelele sociale oferă exact această combinație letală: un flux constant de „nou familiar” – conținut care îți validează opiniile, îți activează emoțiile, îți dă senzația că ai dreptate. În timp, începem să confundăm familiarul cu adevărul. Nu mai știm dacă ne place ceva cu adevărat sau doar pentru că l-am văzut de 100 de ori. Nu mai știm dacă alegerea noastră e autentică sau doar antrenată.

În teorie, putem ieși oricând din această bulă. Putem căuta informații opuse, putem ieși din aplicație, putem gândi critic. Dar în practică, sistemul este conceput să fie autoreplicant. Ceea ce vezi te influențează. Ceea ce te influențează, îți formează preferințele. Iar preferințele tale devin baza pentru noi sugestii. Este un cerc perfect. Perfect și înfricoșător.

În această realitate, libertatea devine o funcție a algoritmului. Alegi, dar dintr-un meniu deja selectat. Exiști, dar ca utilizator, nu ca ființă întreagă. Ești în rețea, dar rețeaua te definește. Iar această redefinire nu este neutră. Ea este modelată de interese comerciale, de strategii de retenție, de psihologia captării atenției.

Ce înseamnă toate acestea pentru sinele nostru psihologic?

Înseamnă că ne pierdem treptat capacitatea de a gândi critic. În loc să explorăm idei noi, devenim tot mai atașați de propria bulă de confort digital. În loc să ne dezvoltăm gusturi autentice, internalizăm preferințele dictate de tendință. În loc să ne urmăm intuiția, urmăm „ce e viral”. Și astfel, identitatea noastră devine tot mai exteriorizată, tot mai dependentă de ce e „în trend”.

În mod subtil, începem să ne auto-cenzurăm. Să postăm doar ce știm că va prinde. Să ne exprimăm doar în formate digerabile. Să ne formăm opiniile în funcție de reacțiile așteptate. Iar aceasta nu e libertate. Este o formă modernă de supunere voluntară, în care lanțurile sunt transparente și platformele sunt prezentate ca eliberatoare.

Dar nu totul este pierdut.

Putem recâștiga libertatea în spațiul digital doar dacă începem să conștientizăm mecanismele care ne modelează comportamentul. Să ne întrebăm: „Această alegere este cu adevărat a mea?”, „Ce aș fi vrut dacă nu mi s-ar fi arătat asta de 100 de ori?”, „De ce simt că trebuie să reacționez imediat?” În aceste întrebări începe deconstrucția iluziei.

Apoi, putem recultiva curiozitatea autentică. Să căutăm intenționat idei diferite, oameni care gândesc altfel, experiențe care ne provoacă. Să ne retragem din flux și să alegem conștient când, cum și ce consumăm. Să ne reamintim că putem exista și în afara rețelei.

Libertatea nu înseamnă să alegi orice ți se oferă. Înseamnă să știi cine ești dincolo de oferte. Să ai un centru intern care nu se schimbă cu fiecare algoritm. Să-ți amintești că ești mai mult decât un utilizator, mai mult decât un consumator, mai mult decât un like.

Surse:

• Angeline Close Scheinbaum – The Darker Side of Social Media

• C. G. Prado – Social Media and Your Brain

• Shoshana Zuboff – The Age of Surveillance Capitalism

• Nicholas Carr – The Shallows: What the Internet Is Doing to Our Brains

• Jaron Lanier – Ten Arguments for Deleting Your Social Media Accounts Right Now

• Bruce K. Alexander – The Globalization of Addiction

• L. Ayu Saraswati – Pain Generation: Social Media, Feminist Activism, and the Neoliberal Selfie

• Eli Pariser – The Filter Bubble: What the Internet Is Hiding from You

• Zeynep Tufekci – Algorithmic Harms Beyond Facebook and Google

• Safiya Umoja Noble – Algorithms of Oppression