Stai la masa din bucătărie cu extrasele de cont în față și faci socoteala a treia oară. Ratele lui, cardul de credit despre care ai aflat abia luna trecută, împrumutul de la IFN pe care l-a făcut „doar ca să acopere o gaură”. Și, undeva printre cifre, apare întrebarea pe care nu ai spus-o încă nimănui: dacă divorțez, plătesc și eu toate astea?

Despre divorț și datorii se vorbește mult, de obicei în șoaptă și cu multe păreri nesigure. Unii îți spun că „datoriile se împart la jumătate”, alții că „nu ai nicio treabă, el a semnat”. Adevărul e mai nuanțat, iar el ține de câteva articole din Codul civil și de câteva date precise din calendarul despărțirii. Ține și de ceva ce legea nu atinge: ce se întâmplă cu omul care joacă, înainte și după ce pleci.

Articolul acesta nu te împinge spre divorț și nici nu te ține departe de el. E decizia ta. Îți arăt ce spune legea despre datoriile în caz de divorț, ce alternative există fără să desfaci căsătoria și ce au arătat studiile despre familiile în care unul dintre soți joacă: cât de des se ajunge la despărțire, ce se întâmplă cu copiii, ce poate face familia ca el să ajungă la tratament și ce riscuri apar pentru el după ce rămâne singur.

Dacă te interesează mai ales cine răspunde pentru datoriile lui cât timp sunteți încă împreună, am scris despre asta separat, în articolul despre datoriile soțului și ce spune legea în timpul căsătoriei. Aici mergem mai departe, la momentul în care cineva depune cererea de divorț.

Ce arată studiile despre divorț și datorii în familiile jucătorilor

Poate te gândești că ești singura care a ajuns aici. Cercetările spun altceva. Într-un studiu controlat din Statele Unite, 95 de persoane diagnosticate cu joc patologic au fost comparate cu 91 de persoane din aceeași comunitate, asemănătoare ca vârstă, sex și situație profesională. Cei care jucau aveau de 2,56 ori mai multe șanse să fi trecut prin cel puțin un divorț și de 4,49 ori mai multe șanse să locuiască singuri. Familiile lor funcționau mai prost pe toate cele șapte dimensiuni măsurate: 55% dintre ele au fost evaluate drept „nesănătoase”, față de 33% în grupul de comparație. Iar cu cât jocul era mai grav, cu atât divorțurile erau mai frecvente (Black et al., 2012).

Cifrele acestea spun ceva important despre el, nu doar despre tine. Divorțul nu apare din senin și nici dintr-o lipsă de răbdare a soției. Apare la capătul unui drum lung în care banii, încrederea și liniștea casei s-au tot subțiat.

Un studiu mare din Australia și Noua Zeelandă, cu 5.036 de participanți, a comparat ce pierd jucătorii și ce pierd partenerii lor. Rezultatul e neașteptat: numărul total de pierderi era aproape același. Diferea însă felul lor. Jucătorii raportau mai multe probleme financiare, de muncă și de sănătate, inclusiv tentative de suicid și consum crescut de alcool. Partenerii raportau mai ales răni emoționale și de relație: erau de cinci până la șase ori mai predispuși să spună că jocul a adus conflicte, tensiune în cuplu și, în cele din urmă, sfârșitul relației (Jeffrey et al., 2019).

Cu alte cuvinte, tu ești cea care trăiește direct ruptura. El trăiește prăbușirea pe alte planuri: bani, sănătate, uneori viața însăși. Ideea asta revine mai jos, când vorbim despre ce se întâmplă cu el după despărțire.

Un studiu calitativ cu 18 parteneri și foști parteneri ai unor jucători descrie mecanismul din spatele cifrelor. Pierderile financiare erau mari: economii topite, case pierdute, slujbe în plus luate doar ca să acopere datoriile lui. Dar la fel de grele erau minciunile, ascunderea, sentimentul de trădare. Experiențele acestea le subminau partenerilor chiar felul în care se vedeau pe ele însele și aduceau conflicte noi în relație. Toate acestea au dus, pentru mulți dintre participanți, la separare sau divorț (Holdsworth et al., 2013). Dacă ai descoperit datorii de care nu știai, articolul despre ce poți afla de la Biroul de Credit te ajută să vezi imaginea completă înainte să iei orice decizie.

Cele mai multe studii despre jocuri de noroc se bazează pe ce declară oamenii. O echipă britanică a avut acces la date bancare anonime pentru până la 6,5 milioane de clienți, urmăriți până la șapte ani. Jocul, măsurat ca proporție din venitul lunar, s-a asociat cu dificultăți financiare mai mari, cu mai puțină planificare a banilor, cu probleme de sănătate și de bunăstare, cu șomaj și dizabilitate în anii următori și, la nivelurile cele mai mari de joc, cu o mortalitate considerabil crescută. Jocul era persistent în timp și a crescut pe parcursul perioadei studiate, iar asocierile negative erau cele mai puternice la cei care jucau cel mai mult (Muggleton et al., 2021).

Datele acestea contează în discuția despre datorii la divorț dintr-un motiv simplu. Datoria nu e doar o sumă pe hârtie. E un semnal că viața lui intră într-o spirală, iar spirala nu se oprește singură când semnați actele.

Un subiect greu, dar nu îl putem ocoli. O meta-analiză a 14 studii a arătat că peste o treime dintre jucătorii cu probleme raportează că au fost victime ale violenței fizice în cuplu (38,1%) sau că au comis-o (36,5%) (Dowling, Suomi et al., 2016). Asta nu înseamnă că fiecare om care joacă devine violent. Înseamnă că riscul există și că trebuie luat în serios.

Aceeași meta-analiză a identificat și factorii care se asociau cu violența comisă de jucători: vârsta mai tânără, lipsa unui loc de muncă stabil, problemele clinice cu furia, impulsivitatea, consumul de alcool și de droguri. Invers, printre bărbații care comiseseră violență în cuplu, 11,3% aveau probleme cu jocul (Dowling, Suomi et al., 2016). Dacă el bea când pierde, dacă devine furios când îi ceri socoteală pentru bani, discuția despre divorț trebuie pregătită cu grijă, nu improvizată în mijlocul unei certe.

Un alt studiu, cu 18 femei, a descris cum jocul partenerului a mers mână în mână cu abuzul economic: folosirea cardului ei fără acord, blocarea accesului ei la bani, presiuni ca să dea bani pentru joc. Stresul financiar care a rezultat le-a făcut mai greu să plece, ceea ce a prelungit situația (Hing et al., 2022). Dacă te recunoști aici, siguranța ta și a copiilor vine înaintea oricărei discuții despre partaj.

Până acum am vorbit despre ce se întâmplă. Dar înainte de orice decizie despre divorț, merită să știi ce poți face ca să-l ajuți pe el și, în același timp, să pui banii familiei la adăpost.

Înainte de decizie: ce poate face familia pentru el și pentru bani

Multe femei ajung la gândul divorțului după ani în care au încercat totul: rugăminți, certuri, promisiuni smulse la miezul nopții. E firesc să fii obosită. Cercetarea arată totuși că familia are o influență reală asupra omului care joacă, dacă o folosește într-un anumit fel.

CRAFT (Community Reinforcement and Family Training, adică antrenamentul familiei bazat pe întărirea comportamentelor bune) e un program pentru cei apropiați ai unei persoane cu o adicție care refuză tratamentul. Nu lucrează cu el. Lucrează cu tine. Te învață să comunici fără să-l împingi în defensivă, să răsplătești momentele în care nu joacă, să lași consecințele jocului să ajungă la el și să alegi momentul potrivit ca să-i propui ajutor.

Într-o recenzie sistematică a patru studii randomizate, cu 264 de membri ai familiei, CRAFT a dus la intrarea în tratament de trei ori mai des decât grupurile de tip Al-Anon și de două ori mai des decât confruntarea organizată de tip „intervenție”. Cam două treimi dintre persoanele care refuzau tratamentul au ajuns să-l înceapă, de regulă după patru până la șase ședințe cu familia (Roozen et al., 2010). Studiile acelea erau despre alcool și droguri, nu despre jocuri de noroc.

La jocurile de noroc, rezultatele sunt mai modeste și merită spuse cinstit. Primul studiu pilot, cu 31 de membri ai familiei, a transformat CRAFT într-un manual de autoajutor. Cei care l-au primit au spus mai des că jocul a scăzut și că nevoile lor au fost acoperite, dar puțini jucători au intrat în tratament (Makarchuk et al., 2002). Un studiu randomizat mai mare, cu 186 de participanți (82% femei, 56% soți sau soții), a arătat îmbunătățiri ale vieții personale și de cuplu în toate grupurile și mai puține zile de joc în grupurile care au primit manualul, dar nicio diferență în numărul celor care au început tratamentul. Autorii au tras concluzia că familiile au nevoie de mai multă îndrumare și de sprijin continuu ca să poată folosi strategiile CRAFT (Hodgins et al., 2007). Când CRAFT a fost oferit în ședințe individuale cu un terapeut, rezultatele au părut mai bune decât cu manualul singur: mai puține zile de joc, mai puțini bani pierduți și o stare mai bună a celui apropiat care a urmat programul, deși eșantionul a fost mic, de 31 de persoane (Nayoski & Hodgins, 2016).

O recenzie sistematică a 14 studii cu 691 de membri ai familiei a confirmat că CRAFT e de două ori mai eficient decât grupurile de comparație. Rata de intrare în tratament a variat mult după format: cea mai mare, între 77% și 86%, a fost atunci când familia a primit și ședințe individuale, și de grup, iar ratele au scăzut treptat la ședințele doar individuale, doar de grup și la manualul folosit singur. În cele cinci studii despre jocuri de noroc, între 12,5% și 23% dintre jucători au intrat în tratament. Autorii au legat diferențele și de alte elemente: cât de bine erau pregătiți terapeuții, cât de fidel era urmat programul și dacă jucătorul avea un tratament pregătit pentru momentul în care accepta (Archer et al., 2020).

Pentru tine, asta înseamnă că un program pentru familie nu e o garanție că el se va trata. Dar îți dă o șansă reală, mai ales când nu lucrezi singură, doar cu o carte. Și, în studiile de mai sus, starea celor apropiați s-a îmbunătățit, indiferent ce a hotărât el.

Când el acceptă tratamentul, prezența ta poate conta. O recenzie sistematică a 30 de studii a ajuns la două concluzii: jocul are efecte adverse asupra membrilor familiei și asupra felului în care funcționează familia ca întreg, iar implicarea familiei în tratament se leagă de rezultate mai bune, atât pentru el, cât și pentru cei din casă (Kourgiantakis et al., 2013). O recenzie anterioară a literaturii, una dintre primele care au adunat la un loc efectele jocului asupra soției, copiilor și părinților, trecuse în revistă atât rolul factorilor familiali în apariția problemelor cu jocul, cât și tratamentele disponibile pentru membrii familiei (Kalischuk et al., 2006). Concluzia comună a acestor lucrări e că familia nu stă pe margine: e afectată de joc și poate influența felul în care el iese din joc.

Dacă vrei să știi ce înseamnă concret un tratament care funcționează, l-am descris în articolul despre tratamentul dependenței de jocuri de noroc.

Mulți nu știu că legea îți oferă câteva instrumente care protejează familia fără să desfaci căsătoria. Le iau pe rând, pe scurt, pentru că fiecare are condițiile lui, iar un avocat sau un notar îți poate spune care se potrivește situației tale.

Primul e dreptul la informare. Fiecare soț poate cere celuilalt să-l informeze despre bunurile, veniturile și datoriile sale. Dacă el refuză fără motiv, te poți adresa instanței de tutelă, care îl poate obliga pe el sau pe orice terț, de exemplu o bancă, să dea informațiile cerute (art. 318 din Codul civil). Pentru o femeie care a descoperit un credit ascuns, asta poate fi primul pas spre o imagine clară.

Al doilea e o măsură excepțională. Dacă soțul încheie acte juridice care pun în pericol grav interesele familiei, poți cere instanței de tutelă ca, pentru o perioadă determinată, el să poată dispune de anumite bunuri doar cu consimțământul tău expres. Măsura se poate prelungi, dar nu mai mult de doi ani în total (art. 316).

Al treilea e notarea locuinței familiei în cartea funciară. Oricare dintre soți o poate cere, chiar dacă nu este proprietar. După notare, niciunul dintre voi nu poate vinde sau ipoteca locuința fără acordul scris al celuilalt, chiar dacă imobilul e proprietatea exclusivă a unuia. Fără notare, un act făcut fără acordul tău nu mai poate fi anulat, ci dă dreptul doar la daune-interese, cu excepția situației în care cumpărătorul știa (art. 321-322).

Al patrulea, cel mai cuprinzător, este separația judiciară de bunuri. Dacă el încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei, poți cere instanței să pronunțe separația de bunuri, fără divorț. Între voi, efectele curg de la data cererii sau, la cerere, de la data despărțirii în fapt (art. 370-371). Creditorii lui nu pot cere ei înșiși această separație, dar pot interveni în proces (art. 372).

Mai există o cale, prin acord. După cel puțin un an de căsătorie, soții pot schimba regimul matrimonial printr-o convenție încheiată la notar (art. 369). În regimul separației de bunuri, niciunul nu răspunde pentru obligațiile născute din actele celuilalt, cu excepția cheltuielilor obișnuite ale căsniciei și a celor pentru creșterea copiilor, pentru care răspundeți împreună (art. 364). Atenție însă: creditorii care se consideră prejudiciați pot ataca schimbarea în termen de un an și pot invoca oricând că modificarea făcută în frauda lor nu le este opozabilă (art. 369). Separația nu șterge datoriile lui deja existente.

Instrumentele acestea nu sunt îndreptate împotriva lui. Ele țin banii familiei departe de joc, iar asta îl privește și pe el.

Felul în care vorbești despre despărțire poate cântări la fel de mult ca decizia însăși. Principiile din CRAFT se aplică și aici. Alegi un moment în care el nu tocmai a pierdut, nu a băut și nu e copleșit. Vorbești despre ce simți și despre ce ai nevoie, nu despre ce „este” el. Spui limpede ce te-a adus aici, fără să înșiri toate greșelile din ultimii zece ani. Și separi două lucruri care se amestecă ușor: limita pe care o pui („nu mai pot trăi cu datorii ascunse”) și ajutorul pe care i-l oferi („te sprijin dacă începi tratamentul”).

Studiile despre CRAFT au arătat că abordarea pregătită și calmă duce mai des la tratament decât confruntarea organizată (Roozen et al., 2010). O despărțire anunțată ca amenințare, în toiul unei certe, seamănă mai mult cu o confruntare decât cu o invitație. Iar dacă ai motive să te temi de reacția lui, așa cum au descris femeile din studiile despre violență și abuz economic (Hing et al., 2022), nu ai obligația să-i spui față în față, singură. Poți vorbi întâi cu un avocat, cu un psiholog sau cu cineva de încredere și poți hotărî împreună cu ei unde, când și în prezența cui are loc discuția.

Un studiu cu nouă femei care aveau în grijă copii minori și un partener care juca a descris viața lor zilnică drept „un proiect singuratic”. Ele preluau responsabilitatea pentru bani, casă și copii, primeau puțin sprijin de la partener și și mai puțin din afară. Faptul de a prelua controlul era, pentru ele, și un fel de a-și recâștiga demnitatea, dar unul cu limite. Iar lipsa generală de informații despre jocul de noroc ca problemă reală le creștea singurătatea, rușinea și povara (Klevan et al., 2019). Când îl susții pe el ani la rând fără sprijin, decizia despre căsătorie ajunge să fie luată din epuizare, nu din claritate. Un consilier sau un program pentru familie te ajută să vezi limpede ce mai poți face pentru el și ce nu mai stă în puterea ta.

Să presupunem că ai cântărit toate acestea și ai hotărât totuși să depui cererea. Ce se întâmplă, concret, cu datoriile lui?

Divorț, datorii și data la care se oprește comunitatea de bunuri

Primul lucru de știut e că nu există în Codul civil o regulă specială pentru „datoriile din jocuri de noroc”. Ele se judecă după regulile generale pentru datoriile soților. În principiu, un credit luat de el singur, ca să joace, e o datorie personală a lui, nu una comună. Excepțiile sunt cele prevăzute de lege: datoriile contractate împreună, cele pentru cheltuielile obișnuite ale căsniciei, cele legate de bunurile comune (art. 351). Dacă ai semnat și tu, de exemplu ca împrumutat sau codebitor, situația se schimbă. Detaliile acestea le-am explicat pe larg în articolul despre datoriile soțului.

Ce aduce nou divorțul este o chestiune de calendar.

În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț. Oricare dintre soți (sau amândoi, la divorțul prin acord) poate cere instanței să constate că regimul a încetat de la data separației în fapt (art. 385). Regula se aplică și la divorțul de la notar sau de la primărie.

Data aceasta contează, pentru că bunurile și obligațiile născute după ea nu mai intră, în principiu, în comunitate. Dacă voi doi locuiți separat de multă vreme, iar el a făcut între timp împrumuturi noi, merită discutat cu avocatul dacă are sens să ceri constatarea încetării regimului de la data despărțirii în fapt. Va trebui să dovedești data aceea, iar instanța apreciază probele.

Una dintre fricile cele mai des întâlnite e aceasta: „Dacă află că vreau să divorțez, vinde tot ce putem și joacă banii.” Legea are un răspuns parțial. Actele prin care unul dintre soți vinde bunuri mobile comune (cele care nu cer formalități de publicitate, cum ar fi multe obiecte din casă) și actele din care se nasc obligații în sarcina comunității, încheiate după data cererii de divorț, sunt anulabile dacă au fost făcute în frauda celuilalt soț (art. 386).

„Anulabil” nu înseamnă că actul dispare automat. Înseamnă că poți cere anularea și că va trebui să arăți frauda. De aceea, în paralel cu cererea, notarea locuinței familiei în cartea funciară și păstrarea unor dovezi despre bunurile din casă au sens practic.

Mai e un detaliu, mai puțin cunoscut. În relația cu banca, el, ca titular al contului, poate dispune de fondurile depuse chiar și după desfacerea căsătoriei, dacă o hotărâre judecătorească executorie nu a decis altfel (art. 317). Banii din cont pot fi, între voi, bunuri comune, dar banca îl va lăsa să-i retragă până când o instanță spune altceva.

O discuție cu un avocat e mai scurtă, mai ieftină și mai utilă când vii pregătită. Nu e nevoie să știi legea. E nevoie să ai faptele la îndemână:

1. actele de proprietate pentru locuință și pentru celelalte bunuri importante, cu data la care au fost cumpărate;
2. contractele de credit și de împrumut pe care le cunoști, cu numele celui care a semnat (doar el, doar tu sau amândoi);
3. raportul de la Biroul de Credit, dacă l-ai obținut, și orice somație, notificare sau scrisoare de la un executor;
4. extrasele de cont din care se vede cine a plătit ratele, întreținerea, școala copiilor și facturile;
5. o notă scurtă, scrisă de tine, cu datele importante: când v-ați căsătorit, când ați început să locuiți separat, când ai aflat de datorii.

Lista aceasta nu e un sfat juridic. E doar materialul din care un specialist își poate face o imagine corectă despre cazul tău.

Încetarea regimului nu împarte automat nimic. Comunitatea se lichidează prin hotărâre judecătorească sau printr-un act notarial autentic, iar până la finalizarea lichidării comunitatea subzistă, atât în privința bunurilor, cât și a obligațiilor (art. 355). După divorț, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei fiecăruia (art. 356).

La lichidare, ordinea e următoarea: fiecare își preia bunurile proprii, apoi se împart bunurile comune și se regularizează datoriile. Cota fiecărui soț se stabilește după contribuția lui atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală (art. 357).

Aici e un punct important pentru familiile în care unul dintre soți a jucat ani la rând. Prezumția contribuției egale poate fi răsturnată cu probe. Dacă tu ai plătit ratele casei, cheltuielile copiilor și facturile, în timp ce veniturile lui mergeau spre joc, poți încerca să dovedești o contribuție mai mare. Nu există o formulă automată și nu există nicio garanție. Instanța apreciază probele, iar un avocat te poate ajuta să vezi ce documente au greutate în cazul tău: extrase de cont, chitanțe, contracte, martori.

Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți. Totuși, după ce urmăresc bunurile proprii ale soțului debitor, acești creditori pot cere partajul bunurilor comune, doar în măsura necesară acoperirii creanței (art. 353). Așadar, chiar dacă datoria lui la IFN nu e și a ta, creditorul poate ajunge, prin partaj, la partea lui din bunurile voastre comune. Dacă vrei să știi ce se poate întâmpla când intervine un executor, am scris despre asta în articolul despre executorul judecătoresc și datoriile din jocuri.

Partajul se poate face și în timpul căsătoriei, la notar sau în instanță, fără ca regimul comunității să înceteze din acest motiv. Bunurile atribuite fiecăruia devin proprii (art. 358). Pentru unele familii, asta e o cale de mijloc între a rămâne cu totul în comun și a divorța.

Iar dacă datoriile lui au crescut atât de mult încât nu le mai poate plăti, există o procedură legală gândită exact pentru asta, despre care am scris în articolul despre insolvența persoanei fizice.

Banii sunt doar o parte. Când în casă sunt copii și locuința e una singură, întrebările devin mai grele.

Locuința, copiii, întreținerea și despăgubirile la divorț

Codul civil prevede patru motive de divorț: acordul soților; situația în care, din motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă; cererea unuia dintre soți după o separare în fapt de cel puțin doi ani; starea de sănătate (art. 373). În al doilea caz, instanța poate pronunța divorțul dacă stabilește culpa unuia dintre soți sau culpa comună (art. 379).

Dacă vă înțelegeți, divorțul prin acord se poate face la ofițerul de stare civilă sau la notar când nu aveți copii minori. Și când aveți copii minori, divorțul se poate face la notar, cu condiția să vă fi înțeles asupra tuturor aspectelor privind copiii (art. 375). Există un termen de reflecție de 30 de zile, iar certificatul de divorț nu cuprinde nicio mențiune despre culpă. Efectele asupra cărora nu vă înțelegeți, de exemplu partajul sau o datorie disputată, ajung la instanță (art. 376). Căsătoria e desfăcută la data certificatului, la divorțul de la notar sau de la primărie, ori la data la care hotărârea instanței rămâne definitivă (art. 382).

Pentru o familie în care el joacă, acordul are un avantaj evident: mai puțin conflict, mai puțin timp, mai puține costuri. Are și un risc. Dacă el promite orice doar ca să termine repede, iar promisiunile privind banii nu sunt scrise clar, problemele se mută doar în viitor.

La divorț, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți. Același lucru e valabil și pentru locuința care e proprietate comună, până la partaj. Instanța ține seama, în această ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative ale fiecăruia (art. 324). Ordinea contează: copiii vin primii.

Instanța hotărăște asupra copiilor odată cu divorțul, după interesul superior al copilului, ținând seama și de raportul de anchetă psihosocială (art. 396). Autoritatea părintească rămâne, de regulă, comună (art. 397). Ea poate fi exercitată de un singur părinte doar pentru motive întemeiate, apreciate de instanță (art. 398). Se stabilesc locuința copilului (art. 400), dreptul celuilalt părinte de a avea legături personale cu el (art. 401) și contribuția fiecărui părinte la cheltuielile copiilor (art. 402).

Jocul de noroc, în sine, nu e menționat în aceste texte. Ce contează e efectul lui asupra copilului, așa cum îl vede instanța. Un avocat specializat în dreptul familiei te poate ajuta să înțelegi ce probe sunt relevante, fără să transformi procesul într-un rechizitoriu.

Obligația de întreținere dintre soți încetează la divorț. Excepția e soțul aflat în incapacitate de muncă, iar întreținerea datorată lui poate ajunge până la o pătrime din venitul net al celuilalt; împreună cu întreținerea copiilor, nu poate depăși jumătate din acest venit (art. 389).

Soțul nevinovat care suferă un prejudiciu prin desfacerea căsătoriei poate cere despăgubiri soțului vinovat. Cererea se soluționează prin hotărârea de divorț (art. 388).

Prestația compensatorie e altceva și are condiții stricte. Poate fi cerută doar dacă divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât și dacă de la căsătorie au trecut cel puțin 20 de ani. Scopul ei e să compenseze un dezechilibru semnificativ în condițiile de viață ale celui care o cere (art. 390). Dacă sunteți căsătoriți de mai puțin timp sau dacă divorțul e prin acord, ea nu se aplică.

Legea se ocupă de bunuri, locuință și custodie. Nu spune nimic despre ce simte copilul care vede cum se ceartă părinții pe bani. Studiile, în schimb, spun destul de multe.

Copiii între joc, conflict și despărțire

O recenzie sistematică a 35 de studii despre copiii ai căror părinți au probleme cu jocul a găsit efecte negative în șase domenii: psihologic, relațiile din familie, violență, comportament, bani și sănătate fizică. Cele mai solide dovezi priveau suferința copilului și disfuncția familiei, atribuite direct jocului părintelui (Suomi et al., 2022).

O meta-sinteză a 53 de studii despre cei apropiați ai jucătorilor a observat că partenerii sunt afectați în mod deosebit, cu probleme de sănătate fizică și psihică, iar copiii suferă adesea în tăcere, pentru că evită să spună ce îi îngrijorează legat de jocul părintelui (Riley et al., 2021). Tăcerea aceasta face ca durerea lor să rămână nevăzută tocmai de adulții care ar putea-o alina.

Recenzia despre bunăstarea copiilor a inclus și un domeniu pe care adulții îl uită ușor: banii. Nouă dintre studii au descris efecte financiare ale jocului părintelui asupra copiilor (Suomi et al., 2022). Când se discută partajul și pensia de întreținere, interesul copilului nu e o formulă de stil. E o realitate pe care unii copii au trăit-o deja.

Ce le spui copiilor depinde de vârsta lor, dar câteva lucruri rămân valabile oricând. Am văzut mai sus că mulți copii își țin îngrijorările pentru ei (Riley et al., 2021). Dacă și adulții tac, copilul rămâne să umple singur golurile cu propriile explicații. O explicație simplă, adevărată și fără detalii financiare (de exemplu, că tata are o problemă cu jocul pentru care are nevoie de ajutor și că nu e vina lor) e mai blândă decât un secret pe care îl poartă singuri.

Există și un risc pe termen lung. Într-un sondaj pe 3.953 de adulți din Australia, cei care spuneau că tatăl lor avusese probleme cu jocul în copilăria lor aveau de 10,7 ori mai multe șanse să aibă ei înșiși probleme cu jocul. Pentru cei cu mame care jucau, raportul era de 10,6. Problemele tatălui cu alcoolul explicau o parte din legătura dintre jocul lui și jocul copilului, ceea ce arată că riscul vine adesea dintr-un ansamblu de probleme din casă, nu doar din joc (Dowling, Shandley et al., 2016). Asta nu e o sentință. E un motiv în plus ca jocul să nu rămână un secret de familie și ca el să primească tratament, indiferent dacă rămâneți împreună.

Pentru decizia ta, datele acestea nu spun că divorțul îi protejează automat pe copii și nici că rămânerea împreună îi protejează. Contează cât conflict, câtă nesiguranță și câtă tăcere trăiesc ei, înainte și după. Contează dacă tatăl lor primește ajutor și dacă rămâne prezent în viața lor într-un fel sigur. Contează să afle, pe limba lor, că nu ei sunt de vină. Am scris mai pe larg despre asta în articolul despre copiii dintr-o familie cu dependent.

Mai rămâne o întrebare pe care multe femei o poartă cu ele, chiar și după ce au hotărât să plece. Ce se întâmplă cu el?

Ce se întâmplă cu el după despărțire

Despărțirea nu oprește, de la sine, jocul. Pierderea familiei, a casei și a rutinei vine peste datoriile pe care le avea deja, iar pentru un om care juca tocmai ca să scape de stres, presiunea crește. Nu ai cum să știi dinainte ce va face el cu această presiune. Ce arată studiile e unde anume devine el mai vulnerabil.

Studiul controlat de la începutul articolului a mai găsit ceva, la fel de important. Persoanele care jucau aveau de 4,02 ori mai multe șanse să fi trăit o formă de maltratare în copilărie, iar gravitatea jocului creștea odată cu ea (Black et al., 2012). Pentru o parte dintre ei, familia în care au crescut fusese deja un loc nesigur.

Asta nu scuză nimic din ce s-a întâmplat cu banii voștri. Dar explică de ce pierderea familiei poate atinge la el o rană mai veche decât căsnicia. Un terapeut care îl tratează pentru joc are nevoie să știe și asta.

Într-un studiu cu 309 jucători din Australia, majoritatea bărbați, cu o vârstă medie de 41,5 ani, cercetătorii au măsurat nu doar cât datorează oamenii, ci cât de mult se îngrijorează că nu vor putea plăti. Această îngrijorare, numită stresul datoriilor, explica în parte legătura dintre jocul problematic și suferința psihică, depresia, starea generală de bine și efectele jocului asupra familiei (Swanton & Gainsbury, 2020). Autorii recomandă ca serviciile de tratament să întrebe sistematic despre datorii și să colaboreze cu consilieri financiari.

Pentru tine, informația aceasta are o parte practică. Când el spune că „nu mai suportă” sau că „nu mai are cum să iasă”, s-ar putea să vorbească nu doar despre suma datorată, ci despre greutatea ei în mintea lui. E un semn că are nevoie de ajutor specializat, nu de încă o socoteală făcută împreună la masă.

Pentru el, după divorț, datoriile nu dispar. Uneori cresc, pentru că rămâne cu propriile rate, cu chiria unei locuințe noi și cu pensia de întreținere pentru copii. Toate acestea pot amplifica exact stresul datoriilor pe care studiul de mai sus l-a legat de depresie și de suferința psihică.

Scriu partea aceasta cu grijă, pentru că nu vreau să adaug vinovăție peste o decizie și așa grea. Dar e o informație pe care o meriți. Un studiu pe registrele naționale din Suedia, cu 2.099 de persoane diagnosticate cu tulburare de joc de noroc, a găsit, la vârste între 20 și 74 de ani, o mortalitate generală de 1,8 ori mai mare decât în populația generală și o mortalitate prin suicid de 15 ori mai mare. Majoritatea erau bărbați (1.625 de bărbați și 474 de femei), cu o vârstă medie de 36,5 ani la diagnostic. Depresia era factorul care prezicea decesul prin suicid (Karlsson & Håkansson, 2018).

Riscul acesta exista înainte de orice discuție despre divorț. Nu tu îl creezi. Dar perioada despărțirii, cu pierderi financiare și emoționale strânse una peste alta, cere atenție. Dacă el vorbește despre moarte, spune că „nu mai are rost” sau își ia rămas-bun în feluri neobișnuite, sună la 112. Nu e treaba ta să-l salvezi singură, dar poți să chemi ajutor la timp.

Din cele două studii de mai sus se desprind două direcții limpezi. Depresia lui trebuie evaluată și tratată, pentru că ea a prezis decesul prin suicid (Karlsson & Håkansson, 2018). Iar îngrijorarea lui legată de datorii trebuie să intre în planul de tratament, alături de terapia pentru joc (Swanton & Gainsbury, 2020).

Tu poți păstra o ușă deschisă fără să-ți asumi rolul de salvator. Îi poți da numele unui specialist, îi poți spune că îi dorești să se facă bine, îi poți spune că, pentru copii, contează să-l vadă că își caută ajutor. Pe urmă, decizia de a merge sau nu e a lui.

Poți să pleci și să-i dorești, în același timp, binele. Cele două nu se exclud.

Poate că, după toate acestea, încă nu știi ce vrei. E firesc. O variantă e separația judiciară de bunuri, cu un timp de probă pentru căsătorie, legat de tratamentul lui. Alta e divorțul, cu o relație civilizată de părinți. Alta e să rămâi, dar cu limite clare: conturi separate, locuința notată în cartea funciară, acces transparent la extrase, terapie pentru amândoi. Nu există o singură variantă corectă.

Pentru cazul tău concret, un avocat sau un notar îți poate spune ce se aplică. Pentru tine, ca om care l-a susținut ani la rând, un specialist în adicții te poate ajuta să alegi din claritate, nu din disperare.

Întrebări frecvente despre divorț și datoriile din jocuri de noroc

Plătesc și eu datoriile lui la divorț dacă eu nu am semnat nimic?

În principiu, un credit luat de el singur pentru joc este o datorie personală a lui, nu una comună, cu excepțiile prevăzute de Codul civil, de exemplu dacă ați semnat amândoi. Creditorii lui personali nu pot urmări bunurile comune, dar, după ce i-au urmărit bunurile proprii, pot cere partajul bunurilor comune, cât e nevoie ca să-și recupereze banii. Pentru situația ta precisă, întreabă un avocat.

Ce se întâmplă dacă el face împrumuturi după ce am depus cererea de divorț?

Regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț. Actele din care se nasc obligații pentru comunitate, încheiate de el după această dată în frauda ta, sunt anulabile. Anularea nu e automată: trebuie cerută și dovedită.

Se poate proteja casa fără să divorțez?

Da. Poți cere notarea locuinței familiei în cartea funciară, chiar dacă nu ești proprietară, iar după notare locuința nu mai poate fi vândută fără acordul tău scris. Poți cere și separația judiciară de bunuri, dacă el încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei.

Mai are sens să încerc să-l aduc la tratament dacă mă gândesc la divorț?

Studiile despre programele de tip CRAFT au arătat că familia poate crește șansele ca omul care joacă să intre în tratament, mai ales cu sprijinul unui terapeut. La jocurile de noroc rezultatele sunt mai modeste decât la alcool, dar în aceste studii starea celor apropiați s-a îmbunătățit. Poți face asta și în paralel cu o decizie despre căsătorie.

Dacă ar trebui să numești un singur lucru care te-ar face să alegi cu mai multă liniște, ce ar fi acela?

Dacă vrei să înveți, pas cu pas, cum să-l apropii de tratament fără să te pierzi pe tine, începe cu primul modul al programului pentru familiile jucătorilor, gândit pentru cei care stau zi de zi lângă cineva care joacă.

Dacă vrei să lucrăm împreună, ne putem vedea online, oriunde te-ai afla, sau în cabinet, pe Str. Grigore Ionescu nr. 65, sector 2, București. Mă poți suna la 0732 259 850. Dacă nu răspund, lasă-mi un mesaj pe WhatsApp, la același număr. Pe e-mail răspund mai greu, pentru că adresa e folosită mai ales pentru cursuri și mesajele se pot pierde printre celelalte.

Bibliografie

1. Archer, M., Harwood, H., Stevelink, S., Rafferty, L., & Greenberg, N. (2020). Community reinforcement and family training and rates of treatment entry: A systematic review. Addiction, 115(6), 1024–1037. https://doi.org/10.1111/add.14901
2. Black, D. W., Shaw, M. C., McCormick, B. A., & Allen, J. (2012). Marital status, childhood maltreatment, and family dysfunction: A controlled study of pathological gambling. The Journal of Clinical Psychiatry, 73(10), 1293–1297. https://doi.org/10.4088/JCP.12m07800
3. Codul civil (Legea nr. 287/2009), republicat, forma consolidată. Portal Legislativ, Ministerul Justiției. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/309285
4. Dowling, N. A., Shandley, K., Oldenhof, E., Youssef, G. J., Thomas, S. A., Frydenberg, E., & Jackson, A. C. (2016). The intergenerational transmission of problem gambling: The mediating role of parental psychopathology. Addictive Behaviors, 59, 12–17. https://doi.org/10.1016/j.addbeh.2016.03.002
5. Dowling, N., Suomi, A., Jackson, A., Lavis, T., Patford, J., Cockman, S., Thomas, S., Bellringer, M., Koziol-Mclain, J., Battersby, M., Harvey, P., & Abbott, M. (2016). Problem gambling and intimate partner violence: A systematic review and meta-analysis. Trauma, Violence, & Abuse, 17(1), 43–61. https://doi.org/10.1177/1524838014561269
6. Hing, N., Nuske, E., Breen, H., O’Mullan, C., Mainey, L., & Thomas, A. (2022). Problem gambling and economic abuse against women: An adaptive grounded theory analysis. Addiction Research & Theory, 30(3), 169–179. https://doi.org/10.1080/16066359.2021.1962847
7. Hodgins, D. C., Toneatto, T., Makarchuk, K., Skinner, W., & Vincent, S. (2007). Minimal treatment approaches for concerned significant others of problem gamblers: A randomized controlled trial. Journal of Gambling Studies, 23(2), 215–230. https://doi.org/10.1007/s10899-006-9052-2
8. Holdsworth, L., Nuske, E., Tiyce, M., & Hing, N. (2013). Impacts of gambling problems on partners: Partners’ interpretations. Asian Journal of Gambling Issues and Public Health, 3(1), Article 11. https://doi.org/10.1186/2195-3007-3-11
9. Jeffrey, L., Browne, M., Rawat, V., Langham, E., Li, E., & Rockloff, M. (2019). Til debt do us part: Comparing gambling harms between gamblers and their spouses. Journal of Gambling Studies, 35(3), 1015–1034. https://doi.org/10.1007/s10899-019-09826-3
10. Kalischuk, R. G., Nowatzki, N., Cardwell, K., Klein, K., & Solowoniuk, J. (2006). Problem gambling and its impact on families: A literature review. International Gambling Studies, 6(1), 31–60. https://doi.org/10.1080/14459790600644176
11. Karlsson, A., & Håkansson, A. (2018). Gambling disorder, increased mortality, suicidality, and associated comorbidity: A longitudinal nationwide register study. Journal of Behavioral Addictions, 7(4), 1091–1099. https://doi.org/10.1556/2006.7.2018.112
12. Klevan, T., Krane, V., & Weimand, B. (2019). Powerless yet powerful: The duality of everyday life of partners of persons with gambling problems. Journal of Gambling Issues, 42. https://doi.org/10.4309/jgi.2019.42.5
13. Kourgiantakis, T., Saint-Jacques, M.-C., & Tremblay, J. (2013). Problem gambling and families: A systematic review. Journal of Social Work Practice in the Addictions, 13(4), 353–372. https://doi.org/10.1080/1533256X.2013.838130
14. Makarchuk, K., Hodgins, D. C., & Peden, N. (2002). Development of a brief intervention for concerned significant others of problem gamblers. Addictive Disorders & Their Treatment, 1(4), 126–134. https://doi.org/10.1097/00132576-200211000-00003
15. Muggleton, N., Parpart, P., Newall, P., Leake, D., Gathergood, J., & Stewart, N. (2021). The association between gambling and financial, social and health outcomes in big financial data. Nature Human Behaviour, 5(3), 319–326. https://doi.org/10.1038/s41562-020-01045-w
16. Nayoski, N., & Hodgins, D. C. (2016). The efficacy of individual community reinforcement and family training (CRAFT) for concerned significant others of problem gamblers. Journal of Gambling Issues, 33. https://doi.org/10.4309/jgi.2016.33.11
17. Riley, B. J., Harvey, P., Crisp, B. R., Battersby, M., & Lawn, S. (2021). Gambling-related harm as reported by concerned significant others: A systematic review and meta-synthesis of empirical studies. Journal of Family Studies, 27(1), 112–130. https://doi.org/10.1080/13229400.2018.1513856
18. Roozen, H. G., de Waart, R., & van der Kroft, P. (2010). Community reinforcement and family training: An effective option to engage treatment-resistant substance-abusing individuals in treatment. Addiction, 105(10), 1729–1738. https://doi.org/10.1111/j.1360-0443.2010.03016.x
19. Suomi, A., Lucas, N., Dowling, N., & Delfabbro, P. (2022). Parental problem gambling and child wellbeing: Systematic review and synthesis of evidence. Addictive Behaviors, 126, 107205. https://doi.org/10.1016/j.addbeh.2021.107205
20. Swanton, T. B., & Gainsbury, S. M. (2020). Debt stress partly explains the relationship between problem gambling and comorbid mental health problems. Social Science & Medicine, 265, 113476. https://doi.org/10.1016/j.socscimed.2020.113476