Dependența de prostituate nu este o chestiune de dorință sexuală excesivă, ci un simptom al unei dinamici psihice profunde, marcată de traumă, rușine, evitarea intimității reale și o identitate de sine fragmentată. Din punct de vedere clinic, acest tip de comportament compulsiv reprezintă un mecanism de reglare emoțională disfuncțional, în care actul sexual plătit este folosit ca medicament psihic pentru dureri emoționale neexprimate și nerezolvate.

Pentru a înțelege această dinamică, este esențial să privim dincolo de actul în sine și să analizăm structura psihologică a individului. Mulți dintre bărbații care dezvoltă o relație compulsivă cu prostituția prezintă tipare de atașament evitant sau dezorganizat, adesea ca rezultat al neglijenței emoționale timpurii, lipsei de siguranță relațională, respingere parentală sau abuzuri. În absența unui cadru afectiv predictibil, acești indivizi învață să nu aibă încredere în intimitatea reală, dezvoltând o defensă împotriva vulnerabilității.

În locul conectării autentice, apare un model disociativ de relaționare, în care sexualitatea este separată de afectivitate. Prostituția oferă iluzia unei apropieri controlate, în care nu există riscul de a fi judecat, abandonat sau respins. Plătind pentru sex, bărbatul evită confruntarea cu anxietățile și nesiguranțele asociate unei relații reale. Această dinamică este susținută neurobiologic de ciclul recompensă-rușine, specific tuturor formelor de dependență comportamentală: eliberarea de dopamină în faza de anticipare și consum, urmată de un colaps emoțional marcat de goliciune interioară, rușine și vinovăție.

Pornind de la modelul psihodinamic, putem interpreta dependența de prostituate ca o reacție compensatorie la rănile narcisice timpurii. Pentru bărbatul care s-a simțit cândva invizibil, neimportant sau neputincios, actul de a fi dorit (fie și contra cost) oferă o reparație imaginară a sinelui rănit. Prostituata devine, simbolic, o figură maternă care nu respinge, o fantezie de acceptare necondiționată – chiar dacă superficială.

În multe cazuri, există o conexiune directă între compulsia sexuală și trauma timpurie. Bărbații care au fost expusi precoce la stimuli sexuali, au suferit molestări, au fost martori ai violenței domestice sau au trăit în medii haotice emoțional, dezvoltă o reacție paradoxală la intimitate: o doresc, dar o consideră periculoasă. Prostituția oferă o formă sterilizată de apropiere, fără riscul de implicare emoțională reală. Astfel, se construiește un cerc vicios: dorința de conectare duce la evadare compulsivă în sexualitatea plătită, care la rândul ei accentuează singurătatea psihologică.

Din perspectiva teoriei atașamentului, această compulsie reflectă dificultăți în reglarea autonomiei și a apropierii. Un bărbat cu atașament evitant poate simți disconfort intens față de contactul emoțional profund, dar simte nevoia de descărcare sexuală – o nevoie de contact fizic fără expunere afectivă. Prostituția permite acest lucru. Totodată, bărbatul poate trăi o fantezie de control și dominare, care contrabalansează sentimentele interne de neputință și anxietate.

Într-o analiză cognitiv-comportamentală, actul de a merge la prostituate poate fi învățat și întărit prin asocierea repetată cu reducerea stresului, anxietății sau depresiei. Dacă după vizita la o prostituată bărbatul se simte temporar „mai bine”, creierul învață că aceasta este o strategie de coping. Însă, în realitate, comportamentul maschează doar simptome mai profunde: depresie latentă, singurătate cronică, autodevalorizare sau anxietate de performanță în relațiile reale.

Din punct de vedere psihosocial, există și factori culturali și de gen care contribuie la formarea acestui comportament. Mulți bărbați sunt crescuți într-o cultură care stigmatizează vulnerabilitatea, promovează performanța sexuală ca indicator de valoare masculină și minimizează nevoia de intimitate emoțională. Astfel, în lipsa unui model sănătos de conectare, sexualitatea devine locul în care bărbatul își caută identitatea.

Mai grav este că, în timp, această practică devine dependență comportamentală – nu doar prin repetiție, ci prin construcția unei identități false. Bărbatul ajunge să se perceapă ca „cel care are nevoie de prostituate”, iar acest rol devine parte a structurii sinelui. Orice încercare de a-l părăsi este însoțită de sevraj emoțional, gânduri obsesive, fantezii compulsive și un sentiment de gol profund.

În psihoterapia individuală, abordarea dependenței de prostituate presupune mult mai mult decât renunțarea la comportament. Este esențială explorarea rădăcinilor afective, credințelor despre sine, istoricului de atașament, a experiențelor corporale disociate și a dinamicii rușinii. Intervențiile eficace includ terapia centrată pe compasiune, IFS (Internal Family Systems), EMDR, somatic experiencing, și în unele cazuri, psihoterapia psihodinamică.

Procesul de vindecare presupune redefinirea masculinității – dincolo de performanță, dincolo de putere, dincolo de consumul sexual. Înseamnă a învăța să simți din nou, să te lași văzut fără mască, să suporți golul fără a-l umple compulsiv și să transformi rana în spațiu de reconstrucție identitară.

Bibliografie:

• Maté, G. (2008). In the Realm of Hungry Ghosts: Close Encounters with Addiction. Knopf Canada.

• Fisher, J. (2017). Healing the Fragmented Selves of Trauma Survivors. Routledge.

• Griffin-Shelley, E. (1997). Out of the Shadows: Understanding Sexual Addiction. Hazelden.

• Peplinski, M. Sex Addiction Cure: How to Overcome Porn Addiction and Sexual Compulsion. Kindle Edition.

• Briere, J., Scott, C. (2015). Principles of Trauma Therapy. SAGE Publications.

• Wilson, G. (2014). Your Brain on Porn. Commonwealth Publishing.

• Bowlby, J. (1988). A Secure Base: Parent-Child Attachment and Healthy Human Development. Basic Books.