E o după-amiază oarecare. Ai luat salariul ieri și deja știi, undeva în spate, unde o să ajungă o parte din el. Nu te-ai hotărât încă. Doar că drumul spre casă trece pe lângă sala de pe colț, iar telefonul din buzunar are aplicația pe care ai șters-o de trei ori și ai pus-o la loc de patru.

Dacă citești asta, poate te-ai gândit deja la autoexcludere. Și poate ai simțit ceva greu când ai auzit cuvântul. Sună a interdicție, a dosar, a „ți-ai pierdut dreptul”. Unii oameni amână luni întregi pasul ăsta tocmai pentru că li se pare o umilință: să mergi la un ghișeu și să spui, cu buletinul în mână, că nu mai ai încredere în tine.

Vreau să-ți propun altă privire. Autoexcluderea nu e o sentință pe care ți-o dă cineva. E o hotărâre pe care o iei tu, într-un moment limpede, ca să te apere de momentele în care nu vei mai fi limpede. E ca atunci când îi dai cheile mașinii unui prieten înainte de o petrecere. Nu pentru că ești un om rău, ci pentru că știi cum arăți la trei dimineața.

De ce nu e pedeapsă, ci grijă

Dependența de jocuri nu e o problemă de voință. În creier, sistemul care ar trebui să te ajute să cântărești ce contează ajunge să fie deturnat de promisiunea câștigului. Am scris mai pe larg despre ce se întâmplă în creier în dependența de jocuri de noroc. Pe scurt: în clipa în care pofta urcă, partea ta care judecă la rece e aproape amuțită. Să-i ceri acelei clipe să ia decizia bună e ca și cum ai cere cuiva care se îneacă să înoate frumos.

De aceea autoexcluderea funcționează altfel decât o promisiune. O promisiune o faci cu tine și o poți rupe tot cu tine, în zece secunde, fără martori. Autoexcluderea e un zid pus între impuls și pierdere, ridicat de tine atunci când ai avut puterea să-l ridici. Când pofta vine, zidul e deja acolo. Nu trebuie să mai lupți tu, singur, în fiecare seară.

Mai e ceva, mai adânc. În fiecare om care joacă compulsiv există o parte obosită, speriată, care caută în joc un fel de alinare. Și există o parte mai matură, care vede ce se întâmplă. Când semnezi cererea, partea matură are grijă de cea vulnerabilă, cam cum ar avea grijă un părinte bun de un copil care nu se poate opri singur. Nu îl ceartă. Îl ține de mână și îl duce în altă parte.

Cercetătorii care au stat de vorbă cu oamenii autoexcluși au găsit ceva care confirmă asta. Doi psihologi germani, urmărind jucători din cazinouri din mai multe țări europene, au observat că oamenii ajung la decizie într-un moment de mare încărcătură, iar starea lor începe să se îmbunătățească imediat după ce semnează, nu după luni de zile. Semnătura în sine aduce o ușurare. În Suedia, unde există un registru național, cei intervievați au descris autoexcluderea tocmai așa: ca pe o eliberare, o respirație după mult timp. Mulți au spus că au făcut pasul pentru bani și pentru familie.

Iar o echipă din Quebec a urmărit timp de doi ani oameni care se autoexcluseseră de la cazinou. Pofta de joc a scăzut, sentimentul de control a crescut, iar efectele jocului asupra muncii, dispoziției și vieții sociale s-au domolit. Nu e o baghetă magică. Dar nici o palmă peste mână.

Cum funcționează autoexcluderea la ONJN acum

Aici trebuie să fiu foarte cinstită cu tine, pentru că legea s-a tot mișcat în ultimii ani și e ușor să citești pe internet lucruri care nu mai sunt adevărate. Ce scriu mai jos e ce am putut verifica la momentul scrierii. Regulile exacte, formularele și eventualele schimbări le găsești pe site-ul Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, onjn.gov.ro, la secțiunea „Autoexcludere”. Uită-te acolo înainte să pleci de acasă.

Pentru sălile de jocuri, agențiile de pariuri și cazinourile fizice, ONJN ține un registru al persoanelor autoexcluse. Procedura ONJN prevede patru căi prin care depui cererea: mergi personal, cu actul de identitate, la sediul ONJN din București sau la o structură teritorială; o trimiți prin e-mail, dar numai cu semnătură electronică calificată; o dai printr-o declarație autentificată la notar sau atestată de avocat; sau o depui chiar la un operator de jocuri, care are obligația s-o trimită mai departe la ONJN.

Un lucru important: dacă te răzgândești și vrei să ieși din registru, asta se poate cere doar la ONJN, nu la sala de la colț. Operatorul nu îți poate ridica interdicția, oricât de simpatic ar fi omul de la casă. Ce durate poți alege și cât trebuie să aștepți până poți retrage cererea verifici pe site-ul ONJN, pentru că aici informațiile care circulă se contrazic.

Și acum partea pe care puțini o spun clar: autoexcluderea din registrul ONJN nu te blochează automat și pe site-urile și aplicațiile de pariuri online. La momentul în care scriu, autoexcluderea online se face separat, la fiecare operator în parte, din setările contului tău. Există un proiect care ar unifica totul, cu un singur registru pentru online și săli, dar deocamdată nu a intrat în vigoare. Verifică pe site-ul ONJN, pentru că regulile se pot schimba. Deci, dacă joci pe telefon, trebuie să te autoexcluzi pe fiecare platformă pe care ai cont. Da, e obositor. Fă o listă și bifează-le una câte una, într-o singură seară, cu cineva lângă tine dacă se poate.

Contează și cât timp alegi. Un grup de cercetători a analizat peste trei mii de jucători britanici de cazinou online care se autoexcluseseră. Cei care alegeau pauze scurte, de câteva săptămâni, reveneau aproape toți la joc, pe când cei care alegeau peste trei luni în general nu mai reveneau. O pauză scurtă e o respirație între două reprize. O pauză lungă îți dă timp să-ți reconstruiești viața în jurul altceva.

Ziduri în plus: banca și telefonul

Registrul ONJN e zidul principal, dar zidurile bune au mai multe straturi. O echipă din Dresda a trecut în revistă 19 studii despre autoexcluderea de la săli și cazinouri și a constatat că, după autoexcludere, mulți oameni joacă mai puțin sau deloc, dar o parte încalcă interdicția sau se mută pe alte forme de joc. Nu pentru că sunt slabi, ci pentru că zidul avea găuri. Astupă-le din timp.

Banca. Unele bănci îți permit să blochezi din aplicație plățile către jocuri de noroc. La ING, de exemplu, în Home’Bank, la „Limite și permisiuni card”, poți dezactiva plățile de tip jocuri de noroc pentru fiecare card. Partea proastă e că le poți reactiva la fel de repede. Revolut are o blocare a plăților către jocuri de noroc care se activează pe loc, iar dacă vrei s-o scoți, ridicarea durează până la 48 de ore. Acele ore sunt exact timpul în care pofta de moment poate trece. Atenție însă: blocarea acoperă plățile cu cardul, nu și transferurile bancare. Dacă ai cont la altă bancă, sună la serviciul pentru clienți sau caută în aplicație la setările cardului; unele au opțiunea, altele nu.

Telefonul și calculatorul. Există aplicații care blochează site-urile și aplicațiile de jocuri de noroc. BetBlocker e gratuită, merge pe Android, iPhone, Windows și Mac și te lasă să alegi cât ține blocarea, de la o zi până la câțiva ani, timp în care n-o mai poți opri. Gamban are o variantă gratuită și opțiuni cu plată. Instalează-le pe toate dispozitivele, nu doar pe telefonul pe care joci de obicei. Pofta știe să găsească tableta uitată în sertar.

Poți merge și mai departe: dă cuiva de încredere parola de la aplicația de blocare, cere băncii să-ți scadă limitele zilnice, lasă cardul de credit acasă. Fiecare obstacol mic înseamnă câteva minute în plus între impuls și faptă. Și în acele minute se câștigă, de multe ori, toată seara.

Un zid ține pofta departe. Nu te învață însă ce să faci cu golul rămas în locul jocului. Oamenii din Suedia au spus-o singuri: le-ar fi prins bine ca autoexcluderea să-i ducă direct spre tratament. Dacă nu știi de unde să începi, uită-te unde găsești tratament gratuit pentru dependența de jocuri de noroc. Și dacă, pe drum, îți scapă o seară, nu înseamnă că totul a fost degeaba. Am scris despre rușinea care urmează unei recăderi și despre cum să nu te lași tras înapoi de ea.

Un cuvânt și pentru cei de acasă, dacă articolul ăsta a ajuns la tine prin soția, mama sau fratele tău. Din ce am putut verifica, autoexcluderea e o cerere pe care o face omul care joacă, cu actul lui de identitate sau prin declarația lui la notar ori avocat. Voi nu o puteți depune în locul lui. Iar asta, oricât de frustrant ar fi, are un rost: zidul ține mai bine când îl ridică cel care stă în spatele lui. Puteți să-i spuneți ce vedeți, fără reproș. Puteți să-i propuneți să mergeți împreună la ONJN sau să stați lângă el în seara în care își închide conturile online. O echipă germană care a trecut în revistă 16 studii a găsit că, alături de bani, problemele cu cei apropiați sunt printre motivele pentru care oamenii se autoexclud. Vocea voastră contează, chiar dacă decizia rămâne a lui. Și dacă simțiți că, fără să vreți, ați ajuns să acoperiți datorii sau să-l scuzați, citiți despre cum familia de multe ori îl ține dependent.

Revin la tine. Poate îți e frică de ce vor spune ceilalți, poate îți e frică de golul de după. E firesc. Dar gândește-te la omul care ai fost înainte de joc: cel care avea timp pentru copii, care dormea noaptea, care nu verifica telefonul cu inima în gât. Autoexcluderea nu îl pedepsește pe omul acela. Îi face loc să se întoarcă.

Nu trebuie să rezolvi azi totul. Poți face un singur lucru: să deschizi site-ul ONJN și să citești ce ai de făcut. Sau să activezi blocarea din aplicația băncii. Sau să instalezi o aplicație de blocare. Un singur pas, făcut cât ești încă limpede.

Care dintre zidurile astea poți ridica chiar în seara asta?

Bibliografie

1. Hayer, T. & Meyer, G. (2011). Self-exclusion as a harm minimization strategy: Evidence for the casino sector from selected European countries. Journal of Gambling Studies. https://doi.org/10.1007/s10899-010-9227-8
2. Hopfgartner, N. et al. (2023). The efficacy of voluntary self-exclusions in reducing gambling among a real-world sample of British online casino players. Journal of Gambling Studies. https://doi.org/10.1007/s10899-023-10198-y
3. Kotter, R. et al. (2019). A systematic review of land-based self-exclusion programs: Demographics, gambling behavior, gambling problems, mental symptoms, and mental health. Journal of Gambling Studies. https://doi.org/10.1007/s10899-018-9777-8
4. Ladouceur, R. et al. (2007). Self-exclusion program: A longitudinal evaluation study. Journal of Gambling Studies. https://doi.org/10.1007/s10899-006-9032-6
5. Motka, F. et al. (2018). Who uses self-exclusion to regulate problem gambling? A systematic literature review. Journal of Behavioral Addictions. https://doi.org/10.1556/2006.7.2018.96
6. Tjernberg, J. et al. (2025). Exploring the users’ perspective of the nationwide self-exclusion service for gambling disorder, „Spelpaus”: Qualitative interview study. JMIR Human Factors. https://doi.org/10.2196/66045